Rejection of unconstitutionality challenges regarding judicial status and criminal recording terms in annulment of Securitate archive status decision

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 25 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal, a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 109/2010, aprobată prin Legea nr. 70/2001 privind unele măsuri financiar bugetare, invocată de către reclamant și a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 și art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Prin încheierea din ședința camerei de consiliu din data de 02 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurată în dispozitivul încheierii de ședință din data de 25 octombrie 2011, în sensul că s-a menționat că „se sesizează Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 109/2010, iar nu a excepției de nelegalitate a acelorași dispoziții”.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 și art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Curtea analizând excepția sub aspectul admisibilității sale, a constatat că aceasta nu privește o dispoziție care are legătură cu soluționarea cauzei.

S-a mai reținut că reclamantul nici măcar nu a fost în măsură a preciza sub ce aspect aceste dispoziții contravin Constituției.

Cât privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Titlul XVI din Legea nr. 247/2005, Curtea a constatat că reclamantul a arătat în cuprinsul acesteia că prorogarea termenului de amânare a înregistrării ședințelor de judecată este cauzată de imposibilitate premeditată de a achiziționa echipamentele.

A apreciat că textul încalcă dispozițiile constituționale referitor la înfăptuirea justiției (art. 124), realizarea justiției (art. 126), publicitatea ședinței de judecată (art. 127), egalitatea în drepturi(art. 16), libertatea de exprimare (art. 30).

A mai constatat Curtea că deși reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 - „Dispozițiile prezentei legi privind înregistrarea ședințelor de judecată, precum și cele privind numirea la birourile de informare și relații publice a absolvenților unei facultăți de jurnalistică sau a specialiștilor în comunicare, se aplică de la 01 iulie 2006.”

„Ceea ce se reclamă este prorogarea termenului anterior menționat până la data de 01 ianuarie 2012, astfel cum s-a dispus prin art. 5 din O.U.G. nr. 109/2010.”

Prin aceeași încheiere pronunțată la data de 25 octombrie 2011, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate privește o dispoziție dintr-o ordonanță în vigoare, aplicabilă în speță, reținând totodată că sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizând Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției în discuție.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs E.D.M. în nume propriu și în calitate de mandatar al recurentului E.N.G., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererilor de sesizare a Curții Constituționale pentru judecarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate.

Recurentul a susținut că instanța de fond a respins greșit cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Titlul XVI din Legea nr. 247/2005 și ale art. 53 și art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, deoarece prevederile legale au legătură cu soluționarea cauzei.

Analizând ațele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 și art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Litigiul de fond în care a fost invocată această excepție are ca obiect anularea unei decizii emise de către C.N.S.A.S., prin care s-a reținut în privința pârâtului A.E. faptul că nu a fost agent/colaborator al poliției politice comuniste.

În raport de obiectul și de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, instanța de fond a apreciat judicios că soluționarea fondului pricinii nu depinde de rezolvarea excepției de neconstituționalitate invocată de recurentul-reclamant cu privire la dispozițiile art. 53 și art. 54 din Legea nr. 303/2004, în cazul de față nefiind indicat sub ce aspect aceste dispoziții contravin Constituției și nici drepturile pretins a fi fost vătămate prin actul administrativ contestat pe calea acțiunii în anulare.

În consecință, nu se impunea sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 și art. 54 din actul normativ menționat, invocată de recurentul-reclamant.

Prin motivele de recurs se susține de către recurent că în mod greșit instanța de fond a respins și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Titlul XVI din Legea nr. 247/2005.

Aceste susțineri nu pot fi primite. În primul rând trebuie precizat faptul că reclamantul-recurent a invocat de fapt excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare conform căruia: „Termenul prevăzut la art. 3 din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 653/22.07.2005, cu modificările și completările ulterioare, de la care se aplică dispozițiile art. 13 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la înregistrarea ședințelor de judecată, se prorogă până la data de 01 ianuarie 2012”.

Prin încheierea recurată, Curtea a constatat ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor anterior menționate privește o dispoziție dintr-o ordonanță în vigoare, aplicabilă în speță, reținând totodată că sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizând astfel Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției în discuție.

Față de cele anterior menționate și nefiind motive de casare sau de modificare a încheierii pronunțate în acest sens, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de E.D.M. în nume propriu și în calitate de mandatar al recurentului E.N.G. împotriva încheierii din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VlII-a administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.