Appeal against extension of preventive detention inadmissible due to lack of standalone cassation appeal right
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by a defendant against an appellate court order extending his preventive detention, thereby upholding the lower court's procedural ruling and ordering the appellant to pay 500,000 lei in judicial costs. The dispute arose from the defendant's challenge to an order issued by the Oradea Court of Appeal that rejected a constitutional unconstitutionality exception regarding specific provisions of the Code of Criminal Procedure and subsequently extended his preventive arrest for thirty days under Article 192(4) combined with Article 160d. The decisive legal basis was Article 385(2) of the Code of Criminal Procedure, which restricts separate appeals against interlocutory orders unless explicitly provided by law; the court determined that neither Article 141 nor Article 160d permitted a standalone cassation appeal against an order extending preventive detention during the appellate phase, rendering such challenges admissible only concurrently with the final judgment on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen, art. 3002 C. proc. pen, art. 1922 alin. (4) C. proc. pen, art. 3851 alin. (2) C. proc. pen, art. 141 C. proc. pen, art. 160d C. proc. pen; Appeal against extension of preventive detention inadmissible due to lack of standalone cassation appeal right: The dispute arose from the defendant's challenge to an order issued by the Oradea Court of Appeal that rejected a constitutional unconstitutionality exception regarding specific provisions of the Code of Criminal Procedure and subsequently extended his preventive arrest for thirty days under Article 192(4) combined with Article 160d. The decisive legal basis was Article 385(2) of the Code of Criminal Procedure, which restricts separate appeals against interlocutory orders unless explicitly provided by law; the court determined that neither Article 141 nor Article 160d permitted a standalone cassation appeal against an order extending preventive detention during the appellate phase, rendering such challenges admissible only concurrently with the final judgment on the merits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for declaring the appeal inadmissible, as it restricts separate appeals against orders to only those cases where the law provides for them.
Provision cited in the reasoning and applied to impose judicial costs on the appellant.
Full text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 30 iulie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1985/2003, Curtea de Apel Oradea a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 141 alin. (1), art. 160a și art. 3002 C. proc. pen., formulată de inculpatul S.C.Șt., prin apărător, și, în baza art. 1922 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 160d din același cod, a prelungit arestarea preventivă a inculpaților, printre care se află și inculpatul S.C.Șt. pe o durată de 30 de zile, de la 31 iulie 2003 până la 29 august 2003 inclusiv.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul S.C.Șt. a declarat recurs vizând nelegalitatea prelungirii măsurii arestării sale preventive.
Recursul este inadmisibil, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Or, în cauză dispozițiile art. 141 C. proc. pen., referitoare la calea de atac împotriva încheierii pronunțată de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, nu prevăd posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii prin care se dispune prelungirea măsurii arestării preventive.
Totodată, dispozițiile art. 160d C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 281/2003, privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, dispoziții care se referă la arestarea și prelungirea arestării inculpatului condamnat de instanța de fond, nu prevăd posibilitatea atacării separate cu recurs, conform alin. (2), decât a încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă în cursul judecării apelului sau recursului, caz în care se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 160b și ale art. 160c alin. (1), respectiv, încheierea instanței de apel poate fi atacată separat cu recurs.
Or, în speță, sunt aplicabile prevederile alin. (1) al art. 160d C. proc. pen., astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 281/2003, și anume când apelantul inculpat este deja arestat, iar instanța de apel verifică, din oficiu, legalitatea arestării și dispune prin, încheiere motivată, prelungirea sau revocarea acestei măsuri.
Împotriva unei asemenea încheieri privind prelungirea arestării preventive, nu este prevăzută, separat, calea recursului, ea putând fi atacată numai odată cu decizia ce se va pronunța în apel, conform art. 3851 alin. (2) teza I C. proc. pen.
În consecință, Curtea va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.C.Șt. împotriva încheierii din 30 iulie 2003 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 1985/2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 august 2003.