Extension of preventive detention for corruption offenses: reasonable suspicion and danger to public order under criminal procedure and ECHR

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 30 iulie 2003, pronunțată în dosarul nr. 3651/2003, Curtea de Apel Suceava a respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații S.M. și B.M. și a prelungit arestarea preventivă a inculpaților până la 27 august 2003 inclusiv.

Potrivit art. 56 alin. (4) C. proc. pen., modificat a considerat că cererea de strămutare formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție suspendă de drept judecarea cauzei. Cauza a fost amânată la data de 27 august 2003, pentru când se vor cita inculpații și se va înștiința Curtea Supremă de Justiție, secția penală, despre termenul fixat și durata arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri, inculpații S.M. și B.M. au declarat recurs vizând nelegalitatea prelungirii măsurii arestării sale preventive.

Recursurile sunt nefondate, pentru motivele ce urmează:

La data de 2 iulie 2003, Parchetul Național Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, a sesizat Curtea de Apel Suceava prin rechizitoriu, solicitând trimiterea în judecată a inculpaților S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 257, art. 255, art. 254 alin. (1) și (2), art. 256 C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, art. 289 și art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen., B.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 255 C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. și a învinuitului V.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 503/2002. Față de inculpații B.M. și S.M. s-a luat măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale, iar instanța de judecată a prelungit această măsură până la 8 iulie 2003 inclusiv.

Prin încheierea din 3 iulie 2003, Curtea de Apel Suceava a menținut și prelungit măsura arestării preventive a celor doi inculpați până la data de 30 iulie 2003 inclusiv, reținând că există și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, precum și gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și poziția procesuală a inculpaților.

Prin încheierea din 30 iulie 2003, aceeași curte de apel a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților până la data de 27 august 2003, inclusiv, respingând cererea inculpaților privind revocarea măsurii arestării preventive.

Această încheiere a fost atacată cu recurs de inculpații B.M. și S.M., invocându-se lipsa temeiurilor ce au stat la baza arestării lor preventive.

Examinând motivele de recurs, precum și actele dosarului, Curtea reține netemeinicia recursurilor formulate, atât în raport cu prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., modificat, cât și în raport cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece există motive verosimile de a bănui că inculpații arestați preventiv au săvârșit o infracțiune, astfel cum impun prevederile convenției, prevederi ce constituie excepții de la regula potrivit căreia nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.

Or, probele existente la dosar constituie asemenea motive verosimile în sensul solicitat de convenție.

Pe de altă parte, sunt îndeplinite și cerințele art. 148 lit. h) C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 281/2003, deoarece legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații recurenți, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, S.M. fiind ofițer superior în cadrul I.P.J. Suceava, iar B.M., administrator al unei societăți comerciale, ambii inculpați pentru fapte de corupție.

În consecință, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 500.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.M. și S.M. împotriva încheierii din 30 iulie 2003, pronunțată în dosarul nr. 3651/2003 al Curții de Apel Suceava.

Obligă inculpații la plata sumei de câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 august 2003.