Separate cassation inadmissibility for preventive detention extension during appeal proceedings under CPC Art. 160d
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the defendant's appeal in cassation as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's July 15, 2003 order extending the preventive detention by 30 days and ordering the defendant to pay judicial costs. The dispute centered on the procedural validity of challenging a pretrial detention extension issued during the appeal phase; the defendant argued for a separate cassation appeal against the extension order, while the state argued it was not separable from the final judgment. Citing Article 385¹(2) and Articles 141, 160d(1) of the Code of Criminal Procedure, the Court held that extensions of preventive detention in this context cannot be attacked separately by cassation and may only be reviewed concurrently with the decision on the merits of the appeal, as distinct from detention orders issued during cassation proceedings which are subject to separate appeal under Article 160d(2).
Legislator headnote
AI generatedart. 160c C. proc. pen, art. 3851 alin. (2) C. proc. pen, art. 141 C. proc. pen, art. 160d C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Separate cassation inadmissibility for preventive detention extension during appeal proceedings under CPC Art. 160d: Potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 15 iulie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis cererea formulată de reprezentantul parchetului și a prelungit starea de arest a inculpatului S.V.A. cu 30 de zile, până la 14 august 2003.
Prin aceeași încheiere s-a admis cererea apelantului inculpat (în sensul de a se acorda un termen pentru a-și angaja apărător) și s-a acordat termen la 5 august, pentru când acesta va fi citat la locul de detenție.
Curtea de apel a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului (art. 160c C. proc. pen.)
Împotriva acestei încheieri, inculpatul S.V.A. a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Or, în cauză dispozițiile art. 141 C. proc. pen., referitoare la calea de atac împotriva încheierii pronunțată de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, nu prevăd posibilitatea atacării separate cu recurs a încheierii prin care se dispune prelungirea măsurii arestării preventive.
Totodată, dispozițiile art. 160d C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 281/2003, privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, dispoziții care se referă la arestarea și prelungirea arestării inculpatului condamnat de instanța de fond, nu prevăd posibilitatea atacării separate cu recurs, conform alin. (2), decât a încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă în cursul judecării apelului sau recursului, caz în care se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 160b și ale art. 160c alin. (1), respectiv, încheierea instanței de apel poate fi atacată separat cu recurs.
Or, în speță, sunt aplicabile prevederile alin. (1) al art. 160d C. proc. pen., astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 281/2003, și anume când apelantul inculpat este deja arestat, iar instanța de apel verifică, din oficiu, legalitatea arestării și dispune prin încheiere motivată, prelungirea sau revocarea acestei măsuri.
Împotriva unei asemenea încheieri privind prelungirea arestării preventive, nu este prevăzută, separat, calea recursului, ea putând fi atacată numai odată cu decizia ce se va pronunța în apel, conform art. 3851 alin. (2) teza I C. proc. pen.
În consecință, Curtea va respinge, ca inadmisibil recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 700.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.V.A. împotriva încheierii din 15 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 iulie 2003.