Suspension of administrative act annulling university diploma after three years: irrevocability, non-retroactivity, and imminent damage

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.P.S., în contradictoriu cu pârâta Universitatea T.M., a solicitat suspendarea parțială a Hotărârii Senatului nr. 29/2011.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, că în cauză sunt îndeplinite condițiile suspendării executării actului administrativ, referitoare la cazul bine justificat și la prevenirea unei pagube iminente.

Prin sentința civilă nr. 47 din 5 ianuarie 2012, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că acțiunea are ca obiect suspendarea unui act emis de către o instituție de învățământ superior, căreia, prin lege, i-a fost acordată personalitate juridică de drept privat și i-a fost recunoscută utilitatea publică la nivel național, aceasta fiind asimilată, deci, unei „autorități publice” centrale.

Prin întâmpinare, pârâta Universitatea T.M. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 1017 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul C.P.S., în contradictoriu cu pârâta Universitatea T.M., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, deși reclamantul invocă încălcarea de către pârâta Universitatea T.M. a art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, totuși Legea nr. 1/2011 privind educația națională, ulterioară Legii nr. 554/2004, prevede expres posibilitatea anulării unei diplome de studii, de către rector, cu aprobarea senatului universitar, atunci când se dovedește că s-a obținut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică și deontologie universitară.

Referitor la susținerile reclamantului privind încălcarea principiului retroactivității legii civile prin Hotărârea atacată, judecătorul fondului a constatat că nu există o aparență de nelegalitate nici din acest punct de vedere, dimpotrivă, Hotărârea emisă de pârâtă apare ca fiind în deplină concordanță cu art. 146 din Legea nr. 1/2011 și ea nu dispune expres asupra efectelor produse până la momentul anulării de actul administrativ reprezentat de diploma de licență.

De asemenea, prima instanță a constatat că susținerile privind netemeinicia hotărârii a cărei suspendare se cere, exced obiectului cererii de suspendare, urmând să fie analizate de instanța învestită cu fondul litigiului.

Cu privire la condiția prevenirii unei pagube iminente, Curtea de Apel a constat că, afirmația reclamantului potrivit căreia paguba iminentă constă în pierderea salariului, nu este suficientă și concludentă în dovedirea iminenței unui prejudiciu grav și ireparabil sau greu de reparat.

Recursul declarat de reclamant

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs C.P.S., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta C.P.S. a arătat în esență următoarele:

- În mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și prejudiciul iminent.

Consideră recurenta că Hotărârea nr. 29 din 12 septembrie 2011 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (6)) din Legea nr. 554/2004, deoarece actul administrativ unilateral a intrat în circuitul civil și nu mai poate fi invocat.

Prin emiterea hotărârii nr. 29/2011, art. 1. pct. 15, de anulare a diplomei recurentului se încalcă principiul irevocabilității actelor administrative puse în executare.

- A mai arătat recurentul că diploma sa a fost recunoscută și echivalată din 6 iulie 2010 de Centrul Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor , a fost certificată de Ministrul sănătății, și-a produs efecte juridice prin acordarea calității de membru al Colegiului Medicilor Dentiști din România, și-a produs efecte prin exercitarea calității de medic dentist angajat cu contract de muncă valabil; Universitatea „T.M.” nu face obiectul nici unei anchete penale; a fost certificată ca autentică sub semnătura actualului rector.

- De asemenea, a arătat recurentul că instanța de fond nu poate invoca Legea nr. 1/2001 pentru anularea unui act administrativ din 2008 fără a încălca principiul neretroactivității legii civile noi.

- Este criticabilă sentința de fond, arată recurentul și pentru aprecierea greșită a condiției prejudiciului iminent, și în aprecierea caracterului prioritar al interesului public în raport cu prejudiciul recurentului.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 3041 din C. proc. civ.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente precum și în conformitate cu prevederile art. 3041, Înalta Curte constată că cererea este fondată.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.

Înalta Curte constată având în vedere circumstanțele cauzei, în mod greșit a apreciat instanța de fond că nu există îndeplinite condițiile cazului bine justificat și condițiile pagubei iminente.

Astfel, nu pot fi reținute dispozițiile art. 146 din Legea nr. 1/2011, față de dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, acestea neputând încălca principiile irevocabilității actului administrativ. Dispozițiile legii contenciosului administrativ consacră faptul că actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, urmând ca autoritatea emitentă să solicite instanței anularea acestuia.

La nivel de aparență, fără a antama fondul cauzei, se apreciază că anularea diplomei de licență după parcurgerea unui timp de 3 ani de zile, timp în care reclamantul și-a exercitat activitatea, înfrânge echilibrul rezonabil între interesul public urmărit și interesele legitime private cărora li s-a adus atingere, în condițiile în care reclamantul a efectuat 2 ani de studii într-unul prin decizia rectorului din 12 noiembrie 2004.

- Și în ceea ce privește paguba iminentă se reține că sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. s) fiind necontestat faptul că reclamantul-recurent și-a desfășurat activitatea de la data eliberării diplomei sale de licență și până la anularea sa timp de 3 ani și prin aceasta reclamantul va fi în imposibilitate de a profesa, cu consecința diminuării veniturilor sale și a pierderii clientelei, a necesității întreruperii tratamentelor.

Temeiul legal al soluției adoptate

Față de cele reținute mai sus, constatând că sentința de fond este nelegală și temeinică, în conformitate cu art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifică sentința atacată, în sensul că admite cererea de suspendare formulată și dispune suspendarea executării Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 adoptată de Senatul Universității T.M. în ceea ce privește dispozițiile art. 1 poziția 15, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.P.S. împotriva sentinței nr. 1017 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că admite cererea de suspendare formulată.

Dispune suspendarea executării Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 adoptată de Senatul Universității T.M. în ceea ce privește dispozițiile art. 1 poziția 15, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2012 .