Public domain of watercourses: appeal allowed, partial annulment of government decree excluding state waters from public domain

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 265/2010 pronunțată la data de 6 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Administrația Națională Apele Române-Direcția Apelor Buzău-Ialomița, în contradictoriu cu Guvernul României, acțiunea având ca obiect anularea unor poziții din Anexa nr. 10 a H.G. nr. 1349/2001 privind atestarea domeniului public al județului Călărași.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din analiza pozițiilor din Anexa nr. 10 a H.G. nr. 1349/2001, rezultă că cele trei iazuri și bazinul de producție pește nu cumulează condiția lungimii mai mare de 5 km și a suprafeței mai mari de 10 ha, astfel că nu întrunesc condițiile impuse de dispozițiile art. 3 alin. (1) și alin. (2) Legea apelor nr. 107/1996 pentru a aparține domeniului public al statului.

A reținut instanța de fond că iazul B. are o suprafață de 5,55 ha, iazul M.9 o suprafață de 8,82 ha, iazul M.8 are o suprafață de 6,39 ha, iar bazinul de producție pește o suprafață de 0,83 ha, deci sub suprafața de 10 ha.

A concluzionat instanța de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legii speciale și anume a Legii Apelor nr. 107/1996, în privința atestării domeniului public al județului Călărași, astfel că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată, normele speciale având prioritate față de celelalte dispoziții legale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița, prin reprezentanții săi legali, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și art. 3041 C. proc. civ..

Susține recurenta-reclamantă că instanța de fond, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât față de actele depuse la dosarul cauzei nu s-a înțeles că lacurile respective se află pe cursul de apă Zboiul, care are o lungime de 28 km. (luându-se în calcul întregul curs de apă de la izvor și până la vărsare și nu balta individualizată), și o suprafață de 86 km2, cu mult peste limitele minime stabilite de lege.

Mai arată recurenta că, cursul de apă Zboiu face parte din bazinul hidrografic Vedea, curs de apă cadastrat cu lungimea de 224 km și suprafața de 5.430 km2, afluent de ordin I al fluviului Dunărea, deci din bazinul hidrografic Dunăre.

Ca o consecință, precizează recurenta-reclamantă, bălțile în litigiu se află în domeniul public al statului și sunt înregistrate în Anexa nr. 12 H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu atât mai mult cu cât Hotărârea Consiliului Local nr. 18/1999 adoptată de Consiliul Local Căscioarele, prin care a fost însușit și aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Căscioarele ce a stat la baza includerii celor 4 bălți în litigiu în domeniul public al comunei, a fost anulată în parte prin sentința civilă nr. 696 din 16 noiembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 2515/1999 și anume cu privire la poziții, anterior emiterii H.G. nr. 1349/2001.

Recursul este întemeiat și va fi admis potrivit considerentelor ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) și alin. (2) Legea apelor nr. 107/1996, „aparțin domeniului public al statului apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 km2, iar cele care nu îndeplinesc aceste condiții, aparțin deținătorilor cu orice titlu, cu terenurile pe care se formează sau curg”.

La pozițiile din Anexa nr. 10 a H.G. nr. 1349 din 27 decembrie 2001 - inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Căscioarele, sunt menționate: Iaz B., cu o suprafață de 5,55 ha, Iaz M.9 cu o suprafață de 8,82 ha, Iaz M.8 cu o suprafață de 6,39 ha și Bazin reproducție pește cu o suprafață de 0,83 ha, potrivit Hotărârii Consiliului Local al comunei Căscioarele nr. 18 din 17 august 1999.

Astfel cum corect susține recurenta-reclamantă, cele trei iazuri nu trebuie analizate individual, întrucât ele se află pe cursul de apă Zboiul care are o lungime de 28 km. și o suprafață de 86 km2, cu mult peste limitele stabilite de lege, iar cursul de apă Zboiul la rândul său face parte din bazinul hidrografic Vedea, curs de apă cadastrat cu lungimea de 224 km. și suprafața de 5430 km2, afluent de ordin I al fluviului Dunărea, deci din bazinul hidrografic Dunăre.

Or, așa cum este definit în legea apelor, bazinul hidrografic este definit ca fiind „unitatea fizico-geografică ce înglobează rețeaua hidrografică până la cumpăna apelor”, acesta însemnând „o suprafață de teren de pe care toate scurgerile de suprafață curg printr-o succesiune de curenți, râuri și posibil lacuri, spre mare, într-un singur râu cu o singură gură de vărsare, estuar sau deltă”.

Ca o consecință, bălțile în litigiu se află în domeniul public al statului și în administrarea recurentei-reclamante, așa cum de altfel și sunt înregistrate în anexa nr. 12 H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, fiind evidentă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3 din Legea apelor nr. 107/1996.

Rezultă astfel că autoritățile locale ale comunei Căscioarele, au inclus în domeniul lor public, bunuri de interes național, încălcând atât dispozițiile Legii apelor nr. 107/1996, cât și pe cele prevăzute de alin. (3) din cadrul punctului III al anexei la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, statul român fiind astfel vătămat în dreptul său de proprietate publică, vătămare invocată de recurenta-reclamantă în calitatea sa de administrator al acestora lacuri din domeniul public al statului.

Pe de altă parte, trebuie precizat că Hotărârea Consiliului Local nr. 18/1999 adoptată de Consiliul Local al comunei Căscioarele prin care a fost însușit și aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Căscioarele ce a stat la baza includerii celor 4 bălți în litigiu în domeniul public al comunei Căscioarele a fost anulată în parte prin sentința civilă nr. 696 din 16 noiembrie 1999 a Tribunalului Călărași și anume cu privire la poziții, anterior emiterii H.G. nr. 1349/2001.

Așa fiind, instanța de control judiciar constată că numai printr-o interpretare greșită dacă actului juridic dedus judecății, precum și prin interpretarea și aplicarea greșită a legii, a pronunțat soluția de respingere a acțiunii reclamantei, recursul fiind deci întemeiat, fapt pentru care, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi admis.

Ca o consecință, sentința instanței de fond va fi modificată în sensul admiterii acțiunii și anulării în parte a H.G. nr. 1349/2001 privind atestarea domeniului public al județului Călărași, respectiv pozițiile din Anexa nr. 10 la H.G. nr. 1349/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Administrația Națională „Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița împotriva sentinței nr. 265 din 06 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă și anulează în parte H.G. nr. 1349/2001 privind atestarea domeniului public al județului Călărași, respectiv pozițiile din Anexa nr. 10.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2011.