Mayor’s appeal fails; Securitate collaborator status upheld for 1989 intelligence pledge.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 1017 din data de 24 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului E.V. de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost verificat la solicitarea Asociatiei “Comunicare Sociala” din 19 octombrie 2006, acesta având funcția de primar al comunei C., Județul Iasi.

Analizând înscrisurile cauzei, Curtea a constatat că pârâtul a fost contactat și recrutat de către organele de Securitate în anul 1989, pentru încadrarea informativă a unor elemente aflate în baza de lucru pe linia problemei legionare și a fostelor partide burgheze domiciliate pe raza comunei C.”, precum și pentru „cunoașterea unor situații ce ar putea crea stări de lucruri necorespunzătoare în comuna C. și M.”, semnând angajamentul de colaborare în data de 17 ianuarie 1989.

Susținerile pârâtului privind furnizarea de informații în contextul unor cercetări penale sau a promisiunii că astfel vor înceta anchete sau controale ce îl vizau pe acesta, precum și incidența dispozițiilor legale exoneratoare, au fost apreciate pe de o parte ca nedovedite, iar pe de altă parte ca irelevante în cauză.

Curtea a reținut că pârâtul a furnizat informații cu privire la atitudinea ostilă a unor persoane față de conducerea superioară de partid și de țară, nefiind relevante argumentele privind faptul că ar fi furnizat doar informații de notorietate sau cu privire la trecutul și opiniile legionare ale unei anumite persoane

A mai apreciat Curtea că prin aducerea la cunoștința organelor de securitate a opiniilor referitoare la politica economică și socială a statului totalitar a fost îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzute atât în Constituția României din 1965 (art. 28) cât și în Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice (art. 19).

2.Recursul pârâtului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul E.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motive încadrate în art. 304 pct. 9 și 3041 C. proc. civ..

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008. pentru a fi considerat colaborator al Securității, deoarece legiuitorul a înțeles să atribuie această calitate doar acelor persoane care au furnizat informații susceptibile de a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate de aceste informații, iar aspectele relatate de acesta, fiind deja cunoscute de organele de Securitate nu mai erau susceptibile de a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate, întrucât acest efect (al îngrădirii drepturilor și libertăților) se produsese deja la un moment anterior, respectiv la data la care, organele de Securitate au luat cunoștință pentru prima dată despre împrejurările respective.

Susține astfel că relatările privind poziția ostilă pe care numitul B.P. o avea față de unele hotărâri ale conducerii superioare de partid și de stat, privind faptul că acesta este vizitat și de alte persoane, privind calitatea de fost legionar al acestuia, efectuate de pârât în unica notă informativă adresată organelor de Securitate, nu au reprezentat o furnizare de informații și nici nu au avut caracterul unor denunțuri, întrucât, prin intermediul acestora nu au fost furnizate elemente noi necunoscute până atunci de organele de Securitate.

II Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât cât și sub toate aspectele în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte arată că recursul nu este fondat.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului se circumscrie noțiunii de „colaborator al Securității”.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, instanța de fond a analizat proba cu înscrisuri administrată în cauză prin prisma tuturor condițiilor prevăzute în textul legal menționat, expunând detaliat și convingător motivele pentru care a considerat că informațiile furnizate de acesta se încadrează în ipoteza normei juridice menționate.

În mod corect prima instanță nu a reținut susținerea pârâtului reluată ca motiv de recurs privind neîntrunirea condițiilor prevăzute de norma citată datorită faptului că a furnizat doar informații de notorietate sau cu privire la trecutul și opiniile legionare ale unei anumite persoane, deoarece în sensul prevederilor normative ale art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 informațiile trebuie să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În speță recurentul-pârât a fost contactat și recrutat de către organele de Securitate, pentru încadrarea informativa a unor elemente aflate în baza de lucru pe linia problemei legionare și a fostelor partide burgheze domiciliate pe raza comunei C.”, precum și pentru „cunoașterea unor situații ce ar putea crea stări de lucruri necorespunzătoare în comunele C. și M.”, sens în care la 17 ianuarie 1989 a semnat angajamentul prin care se obligă să culeagă și să furnizeze informații în mod sistematic organelor de securitate despre orice persoană, faptă sau împrejurare de natura să aducă atingere securității statului și să lezeze interesele statului roman.

Prin informațiile furnizate, s-a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzute de art. 28 Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 Pactul Internațional privind drepturile civile și politice.

Mai mult prin datele furnizate în sensul că “în prezent acesta adopta o poziție ostilă față de unele hotărâri ale conducerii superioare de partid și de stat din țara noastră”, a fost agravată situația persoanei care avea deja dosar de urmărire informativă.

Astfel, informația examinată „viza încălcarea unor drepturi fundamentale” fiind aptă prin ea însăși să conducă cel puțin la încălcarea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin aceea că regimul politic comunist era tentat să caute și să obțină noi informații despre persoana vizată, fără acordul acesteia, iar pentru constatarea calității de colaborator la Securității este suficient, în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat, iar în speță această condiție este îndeplinită.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței atacate, potrivit art. 3041 C. proc. civ., sau art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de E.V. împotriva sentinței civile nr. 1017 din data de 24 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2011.