Application of preventive detention time limits to first-instance trial versus investigative phase

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin încheierea din 6 iunie 2003, a dispus, printre altele, prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților: R.C., C.C., V.V., C.C., C.M., M.I., C.A.C., V.A.I., I.I., E.I., I.R., I.V., C.V., V.V., B.G., Z.N. și O.I. pe o perioadă de 30 zile, respectiv până la data de 20 iunie 2003, inclusiv.

S-a motivat că se impune menținerea stării de arest a inculpaților, deoarece subzistă dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au modificat.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații menționați, solicitând să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept, conform art. 140 alin. (2) C. proc. pen., modificat, text la care face trimitere art. 159 alin. (1) și (3) și art. 160c. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor legale invocate, în cursul judecării în primă instanță arestarea preventivă se poate prelungi din 30 în 30 de zile, fără a se depăși însă limita de 2 ani, în cauză aceasta împlinindu-se la 7 iulie 2003.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 140 alin. (2) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, măsura arestării preventive încetează de drept și atunci când, înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii, fără a se putea depăși, în cursul urmăririi penale maximele prevăzute în art. 159 alin. (1) și (3), precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.

Conform acestui din urmă text, instanța poate acorda și alte prelungiri, fiecare neputând depăși 30 de zile; durata maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale este de un an însă, în mod excepțional, când pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maximă a arestării preventive este de 2 ani.

Se observă deci că, textele invocate [(art. 140 alin. (2) teza a II-a și art. 159 alin. (1) și (3) C. proc. pen.)] cuprind norme procesual penale aplicabile în cursul urmăririi penale, ele stabilind că, în această fază a procesului penal, durata arestării preventive nu poate depăși un an sau, în mod excepțional, 2 ani.

Art. 140 alin. (2) cuprinde însă și o primă ipoteză potrivit căreia: „Măsura arestării preventive încetează de drept și atunci când, înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii”. La această primă ipoteză se referă însă dispozițiile art. 160c C. proc. pen. (modificat), acest text reglementând prelungirea arestării preventive în cursul judecății în primă instanță.

Din aceste considerente, recursurile vor fi respinse ca nefondate, iar inculpații recurenți vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.C., C.C., V.V., C.C., C.M., M.I., C.A.C., V.A.I., I.I., E.I., I.R., I.V., C.V., V.V., B.G., Z.N. și O.I. împotriva încheierii din 6 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 199/2003.

Obligă pe recurentul inculpat O.I. la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenții inculpați R.C., C.C., V.V., C.C., C.M., M.I., C.A.C., V.A.I., I.I., E.I., I.R., I.V., C.V., V.V., B.G. și Z.N. la plata sumei de câte 700.000 lei, fiecare, cu același titlu, din care, suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2003