Competence for Exception of Illegality: Incidental Proceedings Follow Material Jurisdiction of Principal Case, Not Alternative Territorial Choice

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Obiectul excepției de nelegalitate

La data de 06 ianuarie 2011, O.C., în calitate de intimat-reclamant în Dosarul nr. 6915/95/2010 al Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) Legea nr. 554/2004, a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul nr. 1501/2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor, raportat la prevederile C. fisc. și cele ale art. 44 Constituția României.

În motivarea excepției de nelegalitate, reclamantul a susținut că, prin dispozițiile criticate, i se cere să facă dovada plății taxei speciale de primă înmatriculare, care era percepută în baza art. 2141–2143 C. fisc., articole abrogate prin art. 14 O.U.G. nr. 50/2008.

În opinia reclamantului, instituția intimată a solicitat în mod abuziv să facă dovada plății taxei de poluare prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008, în condițiile în care în art. 7 alin. (1) lit. j) Ordinul nr. 1501/2006 nu este prevăzut acest lucru, iar Ordinul nu a suferit modificări în sensul înlocuirii taxei speciale cu taxa de poluare.

2.Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin încheierea de ședință din data de 14 februarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către intimatul-reclamant O.C., în contradictoriu cu recurenta-pârâtă Instituția Prefectului Județului Gorj - S.P.C.R.P.C.Î.A., a sesizat Curtea de Apel București cu soluționarea excepției de nelegalitate a art. 7 lit. j) Ordinul nr. 1501/2006 al Ministerului Administrației și Internelor și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța, constatând că de actul administrativ atacat ca nelegal - Ordinul nr. 1501/2006, art. 7 alin. (1) - depinde soluționarea litigiului, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) Legea nr. 554/2004, a avut în vedere opțiunea reclamantului, în sensul că instanța competentă cu soluționarea excepției de nelegalitate este instanța de contencios administrativ de la sediul emitentului actului administrativ ce formează obiectul excepției de nelegalitate, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 2952 din 13 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate invocată de reclamantul O.C. în favoarea Curții de Apel Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 12 din C. proc. civ., întrucât opțiunea reclamantului de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente există doar pentru acțiunea de fond, nu și pentru excepția de nelegalitate.

Totodată, s-a arătat în considerentele sentinței că art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004 este extrem de clar atunci când stabilește competența teritorială alternativă, limitând dreptul de opțiune la domiciliul reclamantului, respectiv al pârâtului, iar în cauză nici reclamantul, nici pârâtul nu au domiciliul, respectiv sediul, în raza Curții de Apel București.

Curtea a reținut și faptul că Ministerul Administrației și Internelor, probabil în considerarea căruia s-a procedat la trimiterea excepției de nelegalitate Curții de Apel București, nu este parte în proces, fiind citat în cauză doar în calitate de emitent al actului, conform art. 4 alin. (2) Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În cauza supusă dezbaterii, a fost invocată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) Ordinul nr. 1501/2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor.

Excepția de nelegalitate reprezintă un incident procesual ce se soluționează în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora: „1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze”

Din prevederile menționate mai sus, rezultă că, în cazul în care instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate constată că de actul administrativ vizat depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă, respectiv instanța de contencios administrativ competentă material să soluționeze excepția, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Astfel, instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. f) Legea nr. 554/2004, respectiv instanța competentă să soluționeze în fond legalitatea actului administrativ.

Din punct de vedere al competenței materiale, instanța competentă să soluționeze excepția de nelegalitate poate fi tribunalul sau curtea de apel, în funcție de emitentul actului administrativ atacat, autoritate publică locală sau centrală, conform art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Astfel, întrucât obiectul excepției de nelegalitate invocate îl reprezintă prevederile Ordinului nr. 1501/2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor, care este o autoritate publică centrală, competența materială aparține curții de apel, ca instanță competentă material să soluționeze în fond legalitatea actului administrativ.

Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, competența teritorială în cauzele de contencios administrativ este alternativă, reclamantul având posibilitatea de a se adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului și că, în speță, intimatul-reclamant și-a exercitat acest drept de opțiune prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 6915/95/2010, însă aceste dispoziții nu se aplică în cauza de față, în ceea ce privește competența de soluționare a excepției de nelegalitate.

În conformitate cu prevederile art. 4 Legea nr. 554/2004, pentru ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este cea competentă a o soluționa, aceasta este obligată a se pronunța asupra excepției invocate.

Într-o astfel de ipoteză nu mai devine operant caracterul alternativ al competenței teritoriale, statuat de alin. (3) al art. 10 Legea nr. 554/2004, mai exact, autorul excepției nu are dreptul de a alege între instanța de la domiciliul său și instanța în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului (emitentul actului), astfel cum se prevede în cazul cererii de chemare în judecată întemeiată pe art. 1 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

O astfel de soluție dă expresie nu doar principiului celerității soluționării cauzelor de contencios administrativ, dar este de natură a eficientiza însuși actul de judecată, între altele și prin împiedicarea efectuării cheltuielilor aferente transmiterii cauzelor de la o instanță la alta, în condițiile în care instanța în fața căreia s-a invocat excepția de nelegalitate era cea competentă a o soluționa.

Este evident faptul că reclamantul a ales ca instanța de la domiciliul său să judece cererea de chemare în judecată, respectiv Tribunalul Gorj, iar, datorită acestei opțiuni, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, este competentă material să soluționeze recursul formulat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj și tot Curtea de Apel Craiova este competentă material și teritorial să soluționeze excepția de nelegalitate invocată de intimatul-reclamant în fața instanței de recurs.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte, reținând că excepția de nelegalitate invocată în prezenta cauză vizează un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Administrației și Internelor, iar potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. f) Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a acestei excepții aparține curții de apel, față de dispozițiile art. 4 alin. (1) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul O.C. și pe pârâții Instituția Prefectului Gorj - S.P.C.R.P.C.Î.A. și Ministerul Administrației și Internelor, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 august 2011.