Asylum application rejected as inadmissible; appeal referred to competent county court due to lack of material jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the material jurisdiction objection, ordered the referral of the appeal to the Timișoara County Court for competent resolution, and rendered the decision irrevocable; the asylum seeker did not prevail on the procedural challenge as the case was not heard on the merits by this court. The dispute involved an asylum applicant challenging a decision by the Romanian Office for Immigration, which had rejected the application for access to a new asylum procedure as inadmissible, requiring a determination of the proper forum for the complaint and the request for permission to remain on national territory. The decisive legal basis was Article 93(2) and (4) of Law No. 122/2006, which vests exclusive jurisdiction in the court within the territorial scope of the specialized asylum structure that issued the challenged decision, alongside Article 4 and Article 158(3) of the Civil Procedure Code, which limit the Supreme Court’s role to reviewing appeals against appellate court decisions and prohibit it from acting as a court of first instance for such matters.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 4 pct. 1 C. proc. civ, art. 158 C. proc. civ; Asylum application rejected as inadmissible; appeal referred to competent county court due to lack of material jurisdiction: Potrivit art. 93, alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare: „soluționarea plângerii este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea(..)".
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra plângerii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată în fața Înaltei Curți, reclamantul A.P.P.F. a atacat Hotărârea nr. 2437921/h/CC din 23 ianuarie 2012 a Oficiului Român pentru Imigrări, Direcția de Azil și Integrare, Centrul Regional de Cazare și Proceduri de Azil Timișoara prin care i s-a respins ca inadmisibilă cererea de acordare a accesului la o nouă procedură de azil.
Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) va trimite plângerea spre competentă soluționare Judecătoriei Timișoara.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 93, alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare: „soluționarea plângerii este de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea(..)".
În conformitate cu art. 93, alin. (4) din același act normativ, aceeași instanță este competentă și pentru judecarea cererii de acordare a permisiunii de a rămâne pe teritoriul României pe perioada soluționării plângerii împotriva hotărârii prin care unui solicitant i s-a respins accesul la o nouă procedură de azil în România (cum este cazul hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări, Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil Timișoara, nr. 2437912/h/CG din 23 ianuarie 2012).
Prin urmare, în cauză, competența materială de soluționare a contestației (plângerii), respectiv a cererii de acordare a permisiunii de a rămâne pe teritoriul României revine Judecătoriei Timișoara, deoarece structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea, în cazul de față Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil Timișoara, își are sediul în municipiul Timișoara, str. Armoniei nr. 33, jud. Timiș.
Pe de altă parte, competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.
Având în vedere normele cuprinse în Cartea I, Competența instanțelor judecătorești, Titlul I, Competența după materie, din Codul de procedură civilă, mai exact art. 4 și din care rezultă clar că Înalta Curte de Casație și Justiție nu judecă în primă instanță decât materiile date prin lege în competența sa, date fiind și prevederile Legii contenciosului administrativ (art. 10 alin. (2)), excepția de necompetență materială a Înaltei Curți, va fi admisă.
În consecință pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 C. proc. civ., Înalta Curte trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Trimite plângerea formulată de A.P.P.F. împotriva Hotărârii nr. 2437921/h/CC din 23 ianuarie 2012 a Oficiului Român pentru Imigrări, Direcția de Azil și Integrare, Centrul Regional de Cazare și Proceduri de Azil Timișoara spre competentă soluționare Judecătoriei Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.