Timeliness of administrative tax objection when filed by registered mail before the statutory deadline expires

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta T.V. a chemat în judecată parata Direcția Generala a Finanțelor Publice Caraș-Severin, solicitând anularea în totalitate a Deciziei de impunere nr. 1423 din 26 aprilie 2010 referitoare la taxa pe valoare adăugata și alte obligații fiscale stabilite în urma raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 26 aprilie 2010, decizie prin care contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 831.696 RON (cu titlu de TVA - 497.295 lei, majorări de întârziere -334.401 lei), precum și a Deciziei nr. 44 din 27 iulie 2010, acte administrative de dispoziție pe care le consideră netemeinice și nelegale.

Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, invocând pe cale de excepție neîndeplinirea procedurii prealabile în termen legal, mai exact că s-a depășit termenul de contestație de 30 de zile prevăzut de art. 207(1) C. proc. fisc. raportat la art. 7(1) din Legea nr. 554/2004 și art. 101 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 402 din 26 septembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei T.V. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin; a dispus anularea Deciziei nr. 44 din 27 iulie 2010 emisă de pârâta D.G.F.P. Caraș-Severin – Serviciul Soluționare Contestații și a obligat-o pe aceasta să soluționeze, în fond, contestația administrativă a reclamantei formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 1423 din 26 aprilie 2010.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă este nefondată, deoarece din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă – filele 6, 7 – necontestate de pârâtă, rezultă că respectiva contestație a fost transmisă prin poștă, din Timișoara, prin avocat, pârâtei D.G.F.P. Caraș-Severin, la data de 18 iunie 2010, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, respectiv, AR nr. 399754483359. Instanța a avut în vedere și factura din aceeași dată privind plata tarifului corespunzător, contestația fiind primită de pârâtă la data de 21 iunie 2010 și înregistrată la data de 22 iunie 2010, conform susținerilor acesteia.

Curtea de apel a apreciat că această excepție a fost greșit soluționată de către organul competent în sensul respingerii contestației administrative ca fiind nedepusă în termen, aspect ce produce consecințe asupra soluționării fondului cauzei.

Prin urmare, s-a constatat că Decizia nr. 44 din 27 iulie 2010 este nelegală având în vedere interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 213 alin. (5) C. proc. fisc. potrivit cărora, organul de soluționare competent se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond, și numai dacă acestea sunt întemeiate nu se va mai proceda la analiza asupra fondului cauzei; așadar, potrivit actelor existente la dosar s-a apreciat că în mod eronat pârâta a constatat ca fiind întemeiată excepția nedepunerii în termen a contestației administrative, nesoluționând fondul cauzei.

Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca temei al căii de atac exercitate, recurenta a reiterat susținerile cuprinse în decizia a cărei anulare a fost cerută curții de apel și în întâmpinarea formulată în fața acestei instanțe, subliniind că în speță termenul limită pentru depunerea contestației de către T.V. împotriva deciziei de impunere nr. 1423 din 26 aprilie 2010 îl constituie data de 21 iunie 2010, iar intimata-reclamantă a depus această contestație la data de 22 iunie 2010, deci cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de art. 207(1) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată. În aceste condiții, având în vedere și dispozițiile referitoare la modul de calcul al termenului în discuție (pct. 3.11 din Ordinul nr. 519/2005 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din OG nr. 62/2003), s-a făcut aplicația art. 217(1) din ordonanța menționată, cu modificările și completările ulterioare, neprocedându-se la analiza pe fond a contestației.

Examinând cauza din perspectiva normelor legale incidente și a probatoriului administrat, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință, pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

Decizia de impunere, „privind TVA și alte obligații fiscale stabilite de inspecția fiscală la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale” nr. 1423 din 26 aprilie 2010 a fost comunicată contribuabilei reclamante la data de 20 mai 2010, dată menționată atât de contestatoare și confirmată și de autoritatea fiscală chiar în cuprinsul Deciziei nr. 44 din 27 iulie 2010 a cărei anulare s-a cerut Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia nr. 44 din 27 iulie 2010 Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin – Serviciul de soluționare contestații s-a respins ca nedepusă în termen contestația împotriva deciziei de impunere, reținându-se că această contestație a fost depusă la data de 22 iunie 2010, respectiv după 33 de zile de la data comunicării deciziei, deci cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 207(1) din O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, modificată și completată.

Prevalându-se de dispozițiile art. 7(1) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 207(1) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și de dispozițiile pct. 3.11 din Ordinul nr. 519/2005 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din Codul de procedură fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin a sesizat instanța de fond cu excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative în termenul legal.

Dezlegarea dată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal acestei excepții este cea corectă, fiind consecința interpretării și aplicării normelor legale amintite prin raportare la materialul probator administrat din care a rezultat, fără putință de tăgadă, că respectiva contestație împotriva deciziei de impunere a fost transmisă pârâtei prin poștă la data de 18 iunie 2010, conform dovezilor existente la filele 6-7 din dosarul de fond. S-a observat în acest fel că autoritatea pârâtă a ignorat prevederile art. 104 C. proc. civ., aplicabile în virtutea art. 66 din Codul de procedură fiscală, conform cărora „actele de procedură transmise prin poștă se socotesc împlinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui”.

Înalta Curte observă că de altfel în motivarea recursului Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin omite a-și formula apărări referitoare la incidența art. 104(1) C. proc. civ. față de probele administrate, rezumându-se la reluarea motivației din cuprinsul Deciziei nr. 44/2010, motivație corectă doar din punct de vedere teoretic dar evident combătută de dovezile existente la dosar.

În acest context se constată că într-adevăr organul de soluționare a contestației a aplicat greșit dispozițiile art. 217(1) C. proc. fisc., raționament corect abordat prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 213(5) C. proc. civ., fiind obligată pârâta să procedeze la soluționarea pe fond a contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 1423 din 26 aprilie 2010 prin care s-au stabilit în sarcina acesteia obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 831.696 lei (TVA și majorări de întârziere aferente).

Văzând și dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 402 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.