Disciplinary sanction validity: expert participation in ministerial discussions as political decision-making and procedural compliance with disciplinary commissions

Asupra recursului de față:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

LI. Cererea de chemare în judecată.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 decembrie 2010, reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura București, a solicitat anularea Deciziei nr. 430 din 16 noiembrie 2010 emisă de președintele autorității pârâte.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este încadrat în funcția de consilier superior I gradația 5 în cadrul Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultura București, Direcția Maritimă și Inspecții, Filiala Dobrogea, și în această funcție a fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă" prin Decizia nr. 430 din 16 noiembrie 2010 a Președintelui ANPA.

Reclamantul a susținut că nu a săvârșit nicio abatere disciplinară din cele prevăzute de art. 77 din Legea nr. 188/1999, iar decizia de sancționare contestată nu cuprinde toate elementele prevăzute de art. 35 alin. (2) din HG nr. 1210/2003 privind comisiile de disciplină, respectiv art. 50 alin. (3) din HG nr. 1344/2007 și aceste împrejurări sunt sancționate cu nulitatea absolută a actului sancționator.

Pârâta Agenția Națională de Pescuit și Acvacultura a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

I.2.Hotărârea primei instanțe.

Prin Sentința nr. 5083 din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a anulat Decizia nr. 430 din 16 noiembrie 2010 emisă de Președintele ANPA.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență că decizia de sancționare este nelegală, întrucât împrejurarea că reclamantul a participat la unele discuții despre dezvoltarea activității de pescuit și procesare cu reprezentanții sectoarelor din domeniul agricol nu conduce la concluzia că acesta a luat decizii politice în domeniul de reglementare al ministerului. Reclamantul a fost chemat exclusiv în calitate de specialist în domeniu iar selectarea de a participa la asemenea discuții a fost alegerea ministrului de resort și nu a reclamantului, chiar dacă acesta și-a manifestat disponibilitatea și a participat la discuțiile profesionale organizate.

A mai reținut instanța că orice interdicție cu privire la profesie trebuie expres prevăzută de lege, iar în speță pârâta nu a indicat o astfel de interdicție. Legea nr. 188/1999, art. 77 alin. (2) lit. j) prevede doar fapta care constituie abatere disciplinară, dar nu individualizează acțiunile ori inacțiunile funcționarilor publici care conduc la calificarea abaterii disciplinare.

I.3.Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență că Decizia nr. 430/2010 prin care se aplică reclamantului sancțiunea prevăzută de art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 întrunește toate elementele necesare pentru validitatea sa, iar la emiterea deciziei nu a mai fost necesară îndeplinirea altei proceduri, respectiv cea a Comisiei de Disciplină.

A arătat recurenta că funcționarul reclamant se face vinovat de participarea la o serie de întâlniri cu diferite foruri politice, în vederea luării unor decizii politice, prin aceste fapte încălcând prevederile Statutului funcționarului public.

II.Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile constată că recursul est nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Decizia nr. 430 din 16 noiembrie 2010, emisă de ANPA s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului C.C., consilier superior I gradația 5 în cadrul Direcției Maritimă și Inspecții, Filiala Dobrogea, cu „mustrare scrisă", reținându-se că acesta a încălcat prevederile legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici cu referire la art. 77, alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999, întrucât a participat din proprie inițiativă la unele întâlniri cu diferite foruri politice în vederea luării unor „decizii politice".

Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a admis acțiunea reclamantului, reținând că acesta a participat la întâlniri și discuții despre dezvoltarea activității de pescuit și procesare cu reprezentanții sectoarelor din domeniul agricol, în urma invitațiilor primite de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în condițiile în care atribuțiile acestui minister sunt de a stabili direcțiile și măsurile politice în domeniul activității de pescuit și procesare.

Această împrejurare nu conduce la concluzia că reclamantul a luat decizii politice în domeniul de reglementare al ministerului, reclamantul fiind chemat exclusiv în calitate de specialist în domeniu.

Înalta Curte reține că între minister și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura nu pot fi decât relații de colaborare în acest domeniu, denumirea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale este cuprinsă în antetul Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultura ca for tutelar, iar participarea unui funcționar din cadrul Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultura la discuții organizate de minister nu poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a îndatoririlor profesionale.

De asemenea fapta reclamantului nu poate fi apreciată ca o faptă incompatibilă cu statutul reclamantului ori că, prin participarea reclamantului s-a generat un conflict de interese, sau că prin aceasta a fost nesocotită o interdicție prevăzută de lege, întrucât pârâta nu a indicat o astfel de interdicție.

Prevederile legale aplicabile, invocate de autoritatea pârâtă sunt cele prevăzute de art. 77 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 188/1999. Or, acestea individualizează sancțiunea disciplinară dar nu individualizează acțiunile ori inacțiunile funcționarilor publici care conduc la calificarea abaterii disciplinare.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată nelegalitatea deciziei contestate și sub aspectul nerespectării prevederilor art. 30 alin. (1) teza ultimă din HG nr. 1344/2007, care obliga autoritatea publică să trimită cazul comisiei de disciplină, în condițiile în care reclamantul a formulat atât apărări în timpul cercetării disciplinare, cercetare dispusă de către conducerea autorității publice, dar și obiecțiuni.

În concluzie, pentru considerentele anterior menționate, constatând că fapta reclamantului nu poate fi apreciată ca o faptă incompatibilă cu statutul reclamantului, ori că a generat un conflict de interese, sau a nesocotit o interdicție prevăzută de lege, prima instanță soluționând pricina cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura împotriva Sentinței nr. 5083 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel București Secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012.