Competence for challenging county audit chamber decisions: internal regulations cannot override the administrative litigation law’s first-instance rule for county-level authorities.

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11 aprilie 2011 pe rolul Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială –comuna C., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Brașov a solicitat anularea parțială a deciziei din 23 noiembrie 2010 emisă de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Brașov precum și anularea încheierii din 23 martie 2011 privind soluționarea contestației adresată Curții de Conturi a României.

Prin sentința nr. 5212/CA din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal , s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată, din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială –comuna C., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Brașov în favoarea Curții de Apel Brașov .

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Brașov a reținut că potrivit prevederilor pct. 228 din Regulamentul Curții de Conturi, sesizarea instanței specializate de contencios administrativ în raport cu activitatea de audit financiar desfășurată de către Curtea de Conturi se poate face doar cu referire la încheierea emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor, acesta fiind singurul act administrativ de natură a investi o instanță de judecată,respectiv Curtea de Apel.

Sentința Curții de Apel Brașov

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 45/F din 5 martie 2012, a admis excepția necompetenței materiale și în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială –comuna C., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Brașov în favoarea Tribunalului Brașov. S-a constatat conflictul negativ de competență și în temeiul art. 21 C.proc. civ. s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că actul administrativ atacat este decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Brașov care este o autoritate publică la nivel local, astfel că tribunalul este competent să soluționeze prezentul litigiu.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte examinând conflictul negativ de competență, constată că soluționarea prezentei cauze aparține Tribunalului Brașov.

Este adevărat că Regulamentul Curții de Conturi, așa cum a reținut și Curtea de Apel Brașov, cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că „împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ”.

Potrivit art. 228 din același regulament, „competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, aparține Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate în condițiile Legii contenciosului administrativ”.

Dat fiind faptul că dispozițiile din regulament menționate fac trimitere la Legea contenciosului administrativ, se pune problema stabilirii competenței materiale de soluționare a cauzei, referitoare la actul administrativ care constituie obiectul cererii deduse judecății, acesta fiind emis de o structură județeană a Curții de Conturi, respectiv de o autoritate publică județeană.

Dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce privește competența instanțelor de contencios administrativ.

De la dreptul comun prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004, se poate deroga doar prin dispoziții speciale cuprinse într-o lege organică specială.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria legilor organice speciale, astfel că se va stabili competența materială în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Mai mult decât atât, în ședința plenului secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice.

Trebuie precizat că soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

În consecință, în baza art. 20 și urm. C.proc. civ., se va stabili competența de soluționare a prezentei cauze la Tribunalul Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială –comuna C. și pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Brașov în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2012.