Reacquirement of Citizenship by Proxy: Procedural Interest Extinct Upon Subsequent Administrative Approval

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul T.S., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, a solicitat obligarea pârâtei la înregistrarea cererii privind redobândirea cetățeniei române, prin mandatarul avocat desemnat.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 07 aprilie 2010 mandatarul său cu procură specială a depus în memoriu înregistrat sub nr. 5483/ANC din 07 aprilie 2010 la secția consulară a Ambasadei Române la Chișinău, solicitând redobândirea cetățeniei române, iar la data de 05 mai 2010 a primit o adresă, prin care i se comunică că nu s-a constatat un caz temeinic justificat pentru a putea să depună cererea prin mandatar, având posibilitatea să depună cererea personal.

Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, arătând că potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, republicată, prezența petiționarului este obligatorie, iar reclamantul nu a dovedit situația deosebită cu acte medicale, pentru a i se primi cererea prin mandatar cu procură specială și autentică.

2. Hotărârea Curții de Apel

Prin sentința nr. 1572 din 1 martie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul T.S., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie și a obligat pârâta să procedeze la înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant, prin mandatar, cu procură autentică și specială.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că interpretarea dată de pârâtă dispozițiilor legale invocate este eronată și nejustificat de restrictivă, iar dispozițiile ordinului invocat de pârâtă în întâmpinare, nr. 51/P/2010 al președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie sunt în contradicție cu dispozițiile legale și adaugă nejustificat la acestea, restrângând noțiunea de caz temeinic justificat, sau dându-i o interpretare nepermis de restrictivă.

Judecătorul fondului a mai reținut că nu are relevanță că situația excepțională invocată nu rezultă din acte medicale, întrucât, pe de o parte, imposibilitatea de prezentare nu trebuie să rezulte exclusiv din acte medicale, legea neprevăzând expres o asemenea condiție, iar pe de altă parte imposibilitatea de prezentare poate să rezulte și din alte înscrisuri emise de autoritățile care au evidența acestor persoane, or din aspecte de notorietate generală, iar formalitatea depunerii unei cereri, respectiv prezența personal sau prin reprezentant convențional cu procură specială și autentică, nu poate afecta însăși finalitatea pe care legea o dă acestui demers, respectiv parcurgerea procedurii de redobândire a cetățeniei române.

Conchizând, prima instanță a constatat că autoritatea pârâtă are obligația să procedeze la îndeplinirea condițiilor de fond, întrucât nu i se imputa petiționarului că nu s-a prezentat personal, în condițiile în care există o dificultatea evidentă pentru a face acest lucru, așa cum s-a arătat, care nu este imputabilă acestuia.

3. Recursul pârâtei

Împotriva sentinței nr. 1572 din 1 martie 2011 a Curții de Apel București a declarat recurs Autoritatea Națională pentru Cetățenie, apreciind că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii reclamantului-intimat.

În susținerea recursului, pârâta a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat instituția pârâtă să analizeze cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române formulată, prin mandatar.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din înscrisurile administrate în recurs rezultă că autoritatea pârâtă a emis ordinul din 25 octombrie 2011, prin care a fost aprobată cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că reclamantul nu mai are interes în susținerea cererii de chemare în judecată, având în vedere faptul că a fost emis ordinul sus menționat, cererea sa de redobândire a cetățeniei române fiind aprobată.

Or, activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

În cauză, acțiunea promovată de reclamant, în acest moment, este vădit lipsită de interes, având în vedere emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat și modificând sentința atacată, va respinge acțiunea reclamantului ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 1572 din 1 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca lipsită de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.