Securitate collaborator status: cumulative requirement of denouncing anti-regime activities restricting fundamental rights

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul T.D., a solicitat să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 04 februarie 2009 și din înscrisurile atașate cererii, pârâtul a fost recrutat inițial la data de 26 februarie 1986 de către organele din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Olt, serviciul 2, sub numele conspirativ P.M., iar în octombrie 1989 a fost recrutat de același organ de securitate, în calitate de rezident, sub numele conspirativ D.G.

A mai arătat reclamantul că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că pârâtul a semnalat organelor de securitate o serie de aspecte negative în comportarea colegilor săi, iar furnizarea unor informații de asemenea natură a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate nu rămâneau fără urmări.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și lipsită de obiect, întrucât nu mai are calitatea de președinte al Filialei Județene a Sindicatului Personalului Nedidactic din Invățământ-Olt sau al vreunei alte forme sindicale și de asemenea, că nu sunt întrunite condițiile cumulative privind existența calității de colaborator al Securității conform dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008.

2. Hotărârea Curții de Apel

Prin sentința nr. 4228 din 29 octombrie 2010, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul T.D., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că din conținutul înscrisurilor depuse la dosar, nu se poate reține întrunirea cumulativă a condițiilor rezultate din textul art. 2 lit. b), pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securități, în accepțiunea dată de legiuitor.

Judecătorul fondului a constatat că nu se poate concluziona că informațiile furnizate de pârât denunțau activități și atitudini potrivnice regimului totalitar, informațiile furnizate neavând un atare caracter, pârâtul denunțând numai comportamente umane fără legătură cu regimul comunist (comportament distructiv, comportament indisciplinat, absenteism, etc).

3. Recursul declarat în cauză de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea, având în vedere că pârâtul a avut calitatea de rezident, această calitate fiind suficientă pentru reținerea calității de colaborator, fără a mai fi necesară o altă condiție.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor ce se află la dosarul cauzei cât și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

Stabilirea calității de colaborator al Securității nu se face de plano, ca urmare a constatării faptului semnării unui angajament sau a furnizării unor informații, ci prin verificarea concomitentă a întrunirii condiției legale relative la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ori cu referire la documentele propuse cu titlu probatoriu în vederea constatării calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului.

Instanța de fond a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de situația faptică.

Potrivit art. 2 lit. b) Teza I din O.U.G. nr. 24/2008, după cum s-a reținut și de către prima instanță prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Într-adevăr, în raportul cu propuneri de recrutare întocmit de Șeful serviciului 2, se menționează că „se impune recrutarea unui rezident în cadrul Liceului Industrial nr. A Slatina", candidatul în acest scop fiind pârâtul T.D., însă la dosar nu există nicio dovadă în legătură cu activitatea acestuia în calitate de rezident.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 2 lit. b), ultima fază din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că pentru ca un informator-rezident să fie considerat colaborator al Securității este necesară îndeplinirea următoarelor condiții:

- informatorul să aibă calitatea de rezident al Securității;

- informatorul-rezident să coordoneze activitatea altor informatori;

- activitatea informatorilor coordonați de rezident trebuie să urmărească și să denunțe acțiunile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din actele și lucrările cauzei rezultă că intimatul-pârât a fost recrutat pe bază de angajament la data de 26 februarie 1986, datorită profesiei de pedagog la Liceul Industrial nr. A Slatina, care îi permitea să intre în contact cu un număr mare de persoane.

Înalta Curte, în acord cu cele reținute de prima instanță, consideră că informațiile furnizate de intimat în cadrul notelor scrise de acesta, nu respectă condiția legală cu privire la scopul informațiilor, mai precis, nu se referă la activități potrivnice regimului totalitar comunist.

În cauză, este dovedit doar că intimatul-pârât a fost informator, cu angajament și nume conspirativ, dar nu există nicio dovadă în legătură cu activitatea sa în calitate de rezident sau cu existența unor informatori coordonați de pârât.

A accepta punctul de vedere al autorității publice recurente, înseamnă să se admită concluzia că activitatea întreagă a fostelor organe ale Securității și a informatorilor acesteia se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fără a mai fi necesar ca activitatea acestora să urmărească sau să denunțe acțiuni sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

Or, dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceasta, normele O.U.G. nr. 24/2008 ar fi incriminat în mod egal orice activitate și orice lucrător, informator, rezident, etc, ai fostei Securități, ceea ce nu s-a urmărit prin reglementarea actuală în vigoare.

2. Soluția pronunțată în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, neexistând motive de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 4228 din 29 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.