Sexual abuse of a child: refusal to reduce sentence based on concrete social danger and statutory sentencing criteria
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the initial conviction of 20 years' imprisonment for sexual abuse of a child under 14, along with the associated civil damages and accessory penalties. The case involved a criminal prosecution where the defendant, who had been convicted in the first instance for committing an anal sexual act with his 8-year-old daughter, challenged the lawfulness of the proceedings and the severity of the sentence, having previously had his appeal rejected by the Court of Appeal. The Supreme Court found the appeal meritless, affirming that the first-instance court correctly established the facts and legal classification under Article 197(2)(b1) and (3) of the Penal Code, and that the sentence imposed was legally grounded in the criteria for sentencing discretion under Articles 72 and 52 of the Penal Code, reflecting the high concrete social danger of the offense.
Legislator headnote
AI generatedart. 71 C. pen, art. 72 C. pen, art. 52 C. pen, art. 192 C. proc. pen; Sexual abuse of a child: refusal to reduce sentence based on concrete social danger and statutory sentencing criteria: Cât privește motivul de recurs formulat de inculpat și care vizează reducerea pedepsei, se apreciază că acesta nu poate fi primit întrucât, în cauză, pedeapsa a fost stabilită în raport de criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. și de scopurile pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 75 din 25 februarie 2003, Tribunalul Argeș l-a condamnat pe inculpatul D.V.F., la 20 de ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) și alin. (3) C. pen.
A dispus ca pedeapsa să fie executată prin privare de libertate în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen.
A interzis inculpatului drepturile, prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pe timp de 10 ani.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată în arest preventiv, s-a menținut starea de arest și s-a prelungit durata acesteia cu 30 de zile.
Inculpatul a fost obligat la 50.000.000 lei daune morale, către partea civilă D.A.B. și la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
La data de 26 noiembrie 2002, inculpatul a întreținut un raport sexual anal cu fiica sa, în vârstă de 8 ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a susținut de către inculpat că nu a comis fapta, pentru care a fost condamnat și în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 139 din 27 mai 2003, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.V.F., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise de către acesta.
Cât privește motivul de recurs formulat de inculpat și care vizează reducerea pedepsei, se apreciază că acesta nu poate fi primit întrucât, în cauză, pedeapsa a fost stabilită în raport de criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. și de scopurile pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.
S-au avut în vedere pericolul social concret, deosebit de ridicat al faptei comise de inculpat, atitudinea procesuală a inculpatului și lipsa antecedentelor penale, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta.
Față de aceste considerente, se apreciază că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei aplicate, urmând ca recursul formulat de inculpat să fie respins, ca nefondat, conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V.F., împotriva deciziei penale nr. 139 din 27 mai 2003 a Curții de Apel Pitești.
Deduce arestarea preventivă de la 27 noiembrie 2002, până la 10 iulie 2003.
Obligă recurentul la 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 iulie 2003.