Scope of administrative refusal: waiver vs. deferral of social security penalties not constituting unjustified refusal under Law 554/2004.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court’s decision and thereby allowing the fund to prevail in maintaining its original claim status, though the substantive request for relief was not granted. The case involved an administrative appeal by a foundation against the Ministry of Finance, challenging a refusal to waive penalties and interest on unpaid social security contributions from 2004–2009; the foundation alleged the refusal was unjustified, while the Ministry had responded by offering only a deferral of payment rather than a waiver. The court held that the Ministry’s response did not constitute an "unjustified refusal" under Article 2(1)(i) of Law No. 554/2004, as an administrative authority’s decision not to grant a requested waiver or penalty relief, provided it is made within legal bounds and not an explicit exercise of excess of power to avoid resolution, is a prerogative of the public administration and does not meet the legal threshold for the specific administrative tort of unjustified refusal.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004; Scope of administrative refusal: waiver vs. deferral of social security penalties not constituting unjustified refusal under Law 554/2004: Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 17 septembrie 2009, Fundația S.F.B. din comuna I., județul Sibiu, a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâtului să-i acorde scutiri la plata dobânzilor și penalităților calculate pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat din perioada 2004-2009.
La data de 19 aprilie 2010 reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită a se constata refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde cererii ce i-a fost adresată la 16 septembrie 2009 prin care fundația învedera situația sumelor restante la bugetul asigurărilor sociale de stat și cerea aprobarea scutirii de plată pentru 191.436 RON.
Prin sentința civilă nr. 1838 din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâtul a răspuns cererii reclamantei prin adresa din 26 februarie 2010 prin care i-a comunicat aprobarea pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale datorate pentru o perioadă de maximum 6 luni.
Împotriva sentinței a declarat recurs Fundația S.D.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că soluția pronunțată este greșită, întrucât pârâtul a refuzat să soluționeze favorabil cererea privind scutirea de plata penalităților de întârziere, iar instanța nu a manifestat rol activ, în sensul de a solicita actele ce au stat la baza respingerii solicitării formulate de fundație.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
În cauză, pârâtul a răspuns solicitării reclamantei, comunicându-i că, în măsura în care îndeplinește condițiile legale, poate beneficia doar de amânarea la plată a obligațiilor fiscale accesorii.
În aceste împrejurări, faptul că pârâtul nu a aprobat cererea fundației de scutire la plată nu reprezintă un refuz nejustificat, în înțelesul Legii contenciosului administrativ. Împrejurarea că răspunsul nu o mulțumește pe reclamantă pentru că nu i-a soluționat favorabil cererea nu poate fi încadrat ca refuz nejustificat, întrucât stabilirea conținutului răspunsului constituie o prerogativă a autorității publice, care se exercită însă cu respectarea dispozițiilor legale.
În raport de cele expuse mai sus, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Fundația S.D.B., județul Sibiu, împotriva sentinței nr. 1838 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.