Negative jurisdiction conflict resolved: Reșița court competent for execution against joint debtors

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița, Biroul Executorului Judecătoresc N.N. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 467 din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 6839.1/115/2006, la cererea creditoarei I.M., în contradictoriu cu debitorii Tribunalul Caraș-Severin și Ministerul Justiției.

Judecătoria Reșița, prin Încheierea nr. 447 din 23 martie 2012 a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu de instanță. A declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Verificându-și din oficiu competența, în raport de prevederile art. 334 C. proc. civ., a reținut că în conformitate cu art. 373 alin. (2) din Cod, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Având în vederea că acțiunea privește un titlu executoriu pronunțat împotriva debitorilor Ministerul Justiției și Tribunalul Caraș-Severin, iar primul, al cărui sediu se află în municipiul București, sectorul 5, are calitatea de ordonator principal de credite, s-a constatat competența Judecătoriei sectorului 5 București în soluționarea cererii.

Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă, prin Sentința nr. 4302 din 14 mai 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

S-a reținut că prin cererea formulată, creditoarea, prin executor judecătoresc, a solicitat în mod expres încuviințarea executării silite de către Judecătoria Reșița (precizare reiterată și la Judecătoria sectorului 5 București), fără a menționa formele în care se va efectua executarea silită.

S-a constatat că faptul că unul dintre debitori are sediul în circumscripția altei instanțe nu presupune automat efectuarea executării silite în respectiva circumscripție și că instanța de executare este doar cea de la domiciliul debitorului, cu atât mai mult cu cât în speță s-a solicitat ca executarea să se efectueze în toate formele permise de lege, nu doar în forma popririi, pentru a fi relevantă calitatea de ordonator primar de credite a Ministerului Justiției.

Astfel, s-a apreciat că o prezumție rezonabilă privind locul în care urmează a se efectua executarea este cea care izvorăște din însăși voința părții, în virtutea principiului disponibilității.

Având în vedere și aspectul că potrivit art. 9 alin. l(1)din Legea nr. 188/2000, în cazul prevăzut de art. 7 lit. a), este competent executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în a cărei rază teritorială urmează a se face executarea, s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.

Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Judecătoriei Reșița, în considerarea argumentelor ce succed.

Art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ. stipulează că hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea, ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea, precum și faptul că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare, încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv".

Prin urmare, rezultă că instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite este instanța de executare, respectiv judecătoria de la sediul debitorului.

Or, în speță, sediul debitorilor Ministerul Justiției și Tribunalul Caraș-Severin se află în circumscripțiile unor instanțe diferite, situație în care devin incidente prevederile art. 12 C. proc. civ., conform cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Astfel, având în vedere că debitorii au fost obligați în solidar prin hotărârea judecătorească a cărei executare silită s-a solicitat, iar creditoarea, prin executor judecătoresc a înțeles a se îndrepta împotriva Tribunalului Caraș-Severin, instanța inițial învestită fiind Judecătoria Reșița, competența soluționării cererii revine acesteia, nefiind relevantă sub acest aspect calitatea de ordonator principal sau terțiar de credite a debitorilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2012.

Procesat de GGC - DG