Inadmissibility of extraordinary remedy challenging substantive restitution of commercial space under Law 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal for annulment as inadmissible, thereby upholding the prior appellate decision in favor of the respondent entity. The dispute concerned a request to reinstate commercial space under Law No. 10/2001, where the appellant alleged that the previous court had failed to address the non-restitution of the entire commercial space and only accounted for the space already retroceded. The court held that the appeal was procedurally defective because the appellant did not invoke any of the limited grounds for annulment specified in Article 318 of the Civil Procedure Code, such as material errors or the erroneous omission of a ground for cassation, but rather merely expressed dissatisfaction with the substantive outcome; consequently, the claims were found to fall outside the strict legal framework permitted for this extraordinary remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary remedy challenging substantive restitution of commercial space under Law 10/2001: În speță, contestatorul nu invocă niciunul din motivele limitativ prevăzute de dispozițiile procedurale menționate, ci își exprimă nemulțumirea în legătură cu soluția (pretinzând nerestituirea în întregime a unui spațiu solicitat în condițiile Legii nr. 10/2001) în afara cadrului legal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, O.E. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 3376 din 12 aprilie 2011 a acestei instanțe.
În motivarea căii de atac s-a arătat că „spațiul reprimit în temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost restituit în întregime" și că „la dosar, R.A.G.C.L. Reghin a menționat numai spațiul retrocedat, nu întregul spațiu comercial".
Analizând aspectele deduse judecății, Înalta Curte constată caracterul inadmisibil al acestora și imposibilitatea valorificării acestora prin intermediul căii extraordinare de atac promovate.
Astfel, potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație „când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
În speță, contestatorul nu invocă niciunul din motivele limitativ prevăzute de dispozițiile procedurale menționate, ci își exprimă nemulțumirea în legătură cu soluția (pretinzând nerestituirea în întregime a unui spațiu solicitat în condițiile Legii nr. 10/2001) în afara cadrului legal.
Or, sistemul căilor de atac se caracterizează prin legalitatea acestora, ceea ce înseamnă că atât exercițiul acestora, cât și motivele de valorificat prin intermediul lor sunt cele strict prevăzute de lege.
Cum contestatorul deduce judecății aspecte nesubsumabile dispozițiilor procedurale care constituie sediul contestației în anulare, rezultă caracterul inadmisibil al căii de atac promovate, care va fi respinsă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de O.E. și continuată de O.N.E. împotriva Deciziei nr. 3376 din 12 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2012.
Procesat de GGC - DG