Prisoner’s failed challenge to refusal of prison sentence suspension under special circumstances exception

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București,secția I penală, prin sentința nr. 916 din 29 septembrie 2003, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.M.

Hotărând astfel, instanța a reținut, în fapt, că inculpatul a fost condamnat la 20 ani închisoare, prin sentința penală nr. 90 din 9 iulie 1996 a Tribunalului Buzău, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art.174, raportat la art.176 alin.(1) lit. d) C. pen., iar motivele de ordin familial invocate de condamnat nu se încadrează în cele prevăzute de art. 453 alin.(1) lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 671 din 10 noiembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat în considerarea acelorași dispoziții legale, care au motivat și respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei.

În termen legal, condamnatul a declarat recurs, prin care consideră hotărârile netemeinice, deoarece este în situația de a i se întrerupe executarea pedepsei, având în vedere situația grea a familiei sale, care are nevoie de el.

Examinând hotărârile atacate în raport cu motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată, în baza lucrăilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din același cod, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă: „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată”.

În cauză, conform referatului de anchetă socială nr.2760 din 26 august 2003, întocmit de Primăria comunei Glodeanu Sărat, inculpatul are în comună pe mama sa, în vârstă de 61 de ani, ceilalți copii sunt căsătoriți în alte localități și au o stare materială bună. Mama sa are în proprietate o casă de locuit bună și se întreține din pensia de C.A.P., însă, fiind suferindă, condamnatul ar putea-o ajuta .

Colectivul de sprijin al autorității tutelare apreciază că, nu este de dorit prezența sa, având în vedere gravitatea deosebită a faptei comise.

Înalta Curte constată că nu sunt dovedite împrejurări speciale care să genereze pentru familia condamnatului consecințe grave și care să impună întreruperea executării pedepsei de către condamnat, cum în mod corect au hotărât și instanțele de judecată.

În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 38515 alin. (1) pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul C.M. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M. împotriva deciziei penale nr.671/A din 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de 750.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 ianuarie 2004.