Territorial jurisdiction for challenging sectoral pension house recalculation decisions under Law No. 263/2010: application of procedural law in force at seisin versus at administrative decision issuance

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 25 februarie 2011, B.I.G. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor anularea deciziei de pensionare nr. 153851 din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119 / 2010 și menținerea în vigoare a deciziei cu același număr din data de 16 februarie 2009, precum și a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior deciziei atacate. În subsidiar, a solicitat anularea deciziei privind recalcularea și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. la emiterea unei decizii de stabilire a drepturilor de pensie calculate potrivit Legii nr. 119/2010 ținând seama de toate veniturile ralizate lunar pe toată durata de activitate, aferentă gradului de locotenent colonel. De asemenea, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâților la achitarea sumei de 1135 RON reprezentând diferența dintre pensia avută în luna noiembrie 2010 și suma plătită în baza deciziei atacate, reevaluată cu rata inflației la data plății efective.

Prin Sentința nr. 1544/LM din 20 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora astfel de cereri, îndreptate împotriva altor instituții decât CNPAS sau casele teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are sediul pârâtul.

Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia nr. 2061 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Învestit prin declinare, prin Sentința nr. 2958 din 29 martie 2012, Tribunalul București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că pentru stabilirea competenței prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, aceasta fiind legea nouă, nr. 263/2010, care a abrogat Legea nr. 19 / 2000. În baza art. 158 și urm. C. proc. civ. raportat la norma nouă cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, ce dispune în sensul că cererile cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale se soluționează de către instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului, a constatat că, în cauză, competența de soluționare revine Tribunalului Hunedoara.

Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată în cauză a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 25 februarie 2011.

Într-adevăr, la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței era în vigoare Legea nr. 263/2010.

Or, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007 o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este Tribunalul Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2012.

Procesat de GGC - DG