Reparation for abusive expropriation: presumption of property extent under Law 10/2001 vs. private deed evidence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeals filed by both the claimant and the defendants, thereby confirming the appellate decision that upheld the tribunal's application of the presumption of property extent. The dispute concerned a reparation claim for abusive pre-commissioning expropriation, specifically whether the claimant's property right covered 600 or 400 square meters of land in Pitești. The claimant argued for the larger area based on a 1965 private receipt, while the municipality countered that the area was limited to 400 square meters as specified in the 1987 expropriation decree and that the receipt violated prior regulations. The Court held that under Article 24 of Law No. 10/2001, the existence and extent of property rights are presumed to be those recognized in the expropriation act or execution document, and this legal presumption is only rebutted by clear contrary evidence; since the private receipt is not a title transmissive of ownership and the claimant failed to provide decisive proof of the larger 600 square meter area, the 400 square meter extent established by the expropriation decree remains the operative standard.
Legislator headnote
AI generatedart. 24 din Legea nr. 10/2001, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Reparation for abusive expropriation: presumption of property extent under Law 10/2001 vs. private deed evidence: The dispute concerned a reparation claim for abusive pre-commissioning expropriation, specifically whether the claimant's property right covered 600 or 400 square meters of land in Pitești. The claimant argued for the larger area based on a 1965 private receipt, while the municipality countered that the area was limited to 400 square meters as specified in the 1987 expropriation decree and that the receipt violated prior regulations. The Court held that under Article 24 of Law No. 10/2001, the existence and extent of property rights are presumed to be those recognized in the expropriation act or execution document, and this legal presumption is only rebutted by clear contrary evidence; since the private receipt is not a title transmissive of ownership and the claimant failed to provide decisive proof of the larger 600 square meter area, the 400 square meter extent established by the expropriation decree remains the operative standard.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the reasoning immediately preceding the dispositive to justify the dismissal of the appeals as unfounded.
Full text
Prin Decizia nr. 138/A din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și familie, a respins apelurile declarate de reclamantul B.D. și de pârâtul Municipiul Pitești împotriva Sentinței civile nr. 113/2009 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că deși reclamantul a depus la dosar actul sub semnătură privată încheiat la 14 februarie 1965, care atestă că a cumpărat 600 mp teren în str. S.M. nr. 24, în speță nu s-a dovedit că la data exproprierii, anul 1988, acesta se afla în posesia terenului.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu certitudine că imobilul situat în Pitești, str. S.M. nr. 24, ce a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 297/1987, este compus din terenul în suprafață de 400 mp și construcțiile amplasate pe teren.
Dreptul de proprietate asupra terenului expropriat în suprafață de 400 mp a fost recunoscut reclamantului prin actele prin care s-a dispus și s-a executat măsura preluării abuzive de către Stat.
Prin soluția adoptată în cauză au fost avute în vedere dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Reclamantul a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
Încă de la apariția Legii nr. 10/2001 reclamantul a depus notificare pentru suprafața de 600 mp și nicidecum 400 mp și toate actele și probele dosarului conduc la concluzia că reclamantul a fost proprietarul suprafeței de 600 mp.
Nu a fost avută în vedere schița anexă la Decretul de expropriere nr. 297/1987 și fișa de evaluare pentru teren în suprafață de 600 mp.
Chitanța sub semnătură privată făcută cu vânzătoarea este un act transmisibil de proprietate, făcând dovada deplină a dreptului de proprietate al reclamantului.
În temeiul art. 304 pct. 9 C proc. civ., Municipiul Pitești și Primarul municipiului Pitești au declarat recurs prin care au invocat faptul că în mod greșit a considerat instanța de apel că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate.
Chitanța sub semnătură privată din 14 februarie 1965 contravine prevederilor Decretului nr. 144/1958 și prevederilor din Legea nr. 247/2005, titlul X.
Recurentul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâților. Dreptul de proprietate al reclamantului a fost dovedit cu chitanța sub semnătură privată, depozițiile martorilor și cu întreg materialul probator administrat în cauză.
Recursurile nu sunt întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Incidența prezumției instituite de textul enunțat, privitoare atât la existența cât și la întinderea dreptului de proprietate, este condiționată de absența unor probe din care să rezulte contrariul celor înscrise în actul normativ sau de autoritate aplicat persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii.
Reclamantul nu a făcut dovada contrară celor reținute în decretul de expropriere - referitor la faptul că a fost expropriat cu un teren în suprafață de 400 mp - înscrisul sub semnătură privată nefiind translativ de proprietate, astfel încât să se considere că a avut în proprietate 600 mp, așa cum susține.
Cu toate acestea, nu poate fi admis nici recursul pârâților, pentru că nici ei nu au făcut dovada contrară celor înscrise în decretul de expropriere, respectiv faptul că reclamantul este prezumat a fi proprietarul unui teren în suprafață de 400 mp, legea specială conducând la această interpretare în materia probațiunii dreptului de proprietate.
Față de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul B.D. și pârâții Municipiul Pitești și Primarul municipiului Pitești împotriva Deciziei civile nr. 138/A din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2010.
Procesat de GGC - DG