Revision for contradictory judgments: res judicata exception bars invocation of conflicting final decisions when previously ruled on in the same case.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal for revision filed by the plaintiff institution, rejecting the petition based on Article 322(7) of the Code of Civil Procedure because the lower courts had already ruled on the exception of res judicata, and declined jurisdiction to review the Court of Appeal’s final decision under Article 322(2), declining to hear that portion in favor of the Court of Appeal as the competent instance. The underlying dispute involved a civil action by a former employee against the state institution for unpaid financial rights and social security contributions for the period 2000–2009, where the initial judgment was modified on appeal to fully admit the claim and order payment of debts, late interest, penalties, and mandatory filing of tax declarations. The decisive legal reasoning focused on the strict requirements for revision due to contradictory final judgments, holding that the condition of the double action is not met if the second court explicitly rejected the res judicata defense, thereby foreclosing the revision route, while noting that imperative jurisdictional norms dictate that revision of an appellate decision must be addressed to the court that rendered it.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 7 C. proc. civ, art. 322 pct. 2 C. proc. civ, art. 323 alin. (1) C. proc. civ, art. 158 C. proc. civ, art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ; Revision for contradictory judgments: res judicata exception bars invocation of conflicting final decisions when previously ruled on in the same case: The underlying dispute involved a civil action by a former employee against the state institution for unpaid financial rights and social security contributions for the period 2000–2009, where the initial judgment was modified on appeal to fully admit the claim and order payment of debts, late interest, penalties, and mandatory filing of tax declarations. The decisive legal reasoning focused on the strict requirements for revision due to contradictory final judgments, holding that the condition of the double action is not met if the second court explicitly rejected the res judicata defense, thereby foreclosing the revision route, while noting that imperative jurisdictional norms dictate that revision of an appellate decision must be addressed to the court that rendered it.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the legal basis for dismissing the revision request regarding the civil judgment due to the failure to meet the statutory conditions for contradictory decisions.
Cited as the legal basis for the provision whose revision was requested but for which the court declined jurisdiction.
Full text
Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2010 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Instituția Prefectului județului Bistrița-Năsăud a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Sentinței civile nr. 348/2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 125/20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, întrucât acestea sunt contradictorii Deciziei nr. 1485/10 aprilie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin aceeași cerere s-a solicitat revizuirea Deciziei nr. 125 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 348 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii promovată de reclamantul T.D.J. împotriva pârâtei Instituția Prefectului Județului Bistrița-Năsăud
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat a Hotărârii Curții europene a drepturilor omului în dos. nr. 29762/02 pronunțată în cauza Teodorescu împotriva României la data de 29 iulie 2008;
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune referitor la perioada 28 iunie 2000 - 2 martie 2006;
A fost admisă în parte ca fiind întemeiată acțiunea formulată de reclamantul T.D.J. împotriva pârâtei Instituția Prefectului județului Bistrița-Năsăud și, în consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 128.494 lei reprezentând drepturi bănești restante aferente perioadei 15 iulie 2000 - 14 ianuarie 2009 actualizate cu rata inflației la data de 31 iulie 2009.
A fost obligată pârâta să plătească contribuțiile datorate bugetului consolidat al statului datorate de angajat în perioada 15 iulie 2000 - 14 ianuarie 2009 în sumă de 45.696 lei debite datorate, 46.181 lei majorări de întârziere și 7.703 lei penalități de întârziere calculate până la data de 7.2009;
Au fost respinse celelalte cereri ale reclamantului ca neîntemeiate și pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 9.299,5 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 125 din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj a respins recursul declarat de pârâta Instituția Prefectului județului Bistrița-Năsăud împotriva Sentinței civile nr. 348 din 30 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud și a admis recursul declarat de reclamantul T.D.J. împotriva aceleiași hotărârii pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis în totalitate acțiunea formulată de reclamant și în consecință:
A obligat pârâta să plătească contribuțiile datorate bugetului consolidat al statului datorate de angajator în perioada 15 iulie 2000 - 14 ianuarie 2009 în sumă de 45.246 lei debite datorate, 53.195 lei majorări de întârziere și 3.937 lei penalități de întârziere calculate până la data de 31 iulie 2009.
A fost obligată pârâta la întocmirea și depunerea declarațiilor lunare de buget conform prevederilor legale, către toate instituțiile abilitate ale statului pe întreaga perioadă 28 iunie 2000 - 15 ianuarie 2009.
A fost obligată pârâta la întocmirea fișelor fiscale pe numele reclamantului pentru perioada 28 iunie 2000 - 15 ianuarie 2009 și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a susținut prin cererea de revizuire că aceste hotărâri sunt potrivnice Deciziei nr. 1485 din 10 aprilie 2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea poate fi solicitată dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate."
Prin hotărâri definitive potrivnice în înțelesul normei legale citate, urmează a se înțelege hotărâri pronunțate în dosare separate, prin hotărârea pronunțată în cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea de lucru judecat rezultată din hotărârea pronunțată în primul dosar.
Rațiunea reglementării acestui caz de revizuire fiind tocmai aceea de a înlătura nelegalitatea rezultată din soluționarea aceleiași cauze în mod diferit, prin două hotărâri definitive, rezultă că una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru admiterea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este aceea ca în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat. Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni.
În cauză, prin Decizia nr. 125 din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj a soluționat excepția autorității de lucru judecat raportat la Decizia nr. 1485 din aprilie 2003 a Curții Supreme de Justiție și a constatat că aceasta este neîntemeiată, nefiind îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză între cele două litigii.
Prin urmare, nefiind îndeplinită una din condițiile în care poate fi formulată o cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge calea extraordinară de atac cu care a fost sesizată.
În ceea ce privește cererea de revizuire a Deciziei nr. l25 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, cerere întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Cum în cauză decizia civilă a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, iar norma de competență reglementată de art. 323 alin. (1) C. proc. civ. este una imperativă, în baza art. 158 C. proc. civ. raportat la art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a acestei cereri, în favoarea Curții de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Instituția Prefectului Județului Bistrița-Năsăud în baza dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 125 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.
Procesat de GGC - DG