Admissibility of revision against cassation decision lacking merits re-judgment

Prin cererea înregistrată la data de 16 ianuarie 2006 pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 12487/325/2006, reclamanta R.H. a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Prefectura județului Timiș în calitate de pârâți, solicitând instanței să constate exproprierea abuzivă a imobilului situat în Timișoara, str. L. nr. 120, fostă proprietate a autorilor săi, K.W. și K.A., imobil înscris în CF 5110 Timișoara, compus din teren intravilan în suprafață totală de 8.542 mp, actualmente dezmembrat în două parcele; să se dispună rectificarea cărților funciare în sensul radierii dreptului de proprietate a Statului Român și înscrierea dreptului reclamantei în calitate de moștenitoare a foștilor proprietari tabulari; să se constate nulitatea absolută a Ordinului Prefectului emis la data de 14 noiembrie 2003 și înscris în CF 139984 Timișoara asupra parcelei cu nr. top. 14312/1/2, compusă din teren intravilan în suprafață de 4.761 mp și obligarea pârâților la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa.

În aplicarea dispozițiilor art. 159 pct. 2 cu ref. la art. 2 pct. 1. lit. f) C. proc. civ., Judecătoria Timișoara a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, pe rolul căruia a fost înregistrată.

Prin Sentința civilă nr. 2692/PI din 6 decembrie 2007, Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins cererea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamantă, fiind respinsă și cererea de intervenție în interesul pârâților, formulată de numiții T.E., T.E. și I.M.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 69A din 6 aprilie 2009 a admis apelul formulat de reclamantă și a dispus desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.

Prin Decizia nr. 625 din 3 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul promovat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara, dispunându-se casarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei ca nefondat.

La 19 februarie 2010, împotriva deciziei date de instanța de recurs, reclamanta R.H. a formulat cerere de revizuire întemeiată, generic, pe dispozițiile art. 322-326 C. proc. civ., fără a se indica și dezvolta ipoteza legală dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ. pentru fundamentarea acestei căi extraordinare de atac de retractare.

Prin cererea înregistrată în cauză la data de 26 iulie 2010, revizuenta reclamantă R.H. a învederat că renunță la judecata cererii de revizuire.

Cum renunțarea la finalizarea procedurii judiciare privind cererea ce constituie actul de învestire a instanței reprezintă un act de dispoziție procesuală și constituie un important reflex al principiului disponibilității părților procesului civil, instanța trebuie să aibă certitudinea că acesta provine de la titularul cererii la judecarea căreia se renunță, fiind necesară legitimarea părții, pentru cazul în care renunțarea nu a fost realizată în fața unui notar public și înscrisă în cuprinsul unui act autentic (art. 326 alin. (1) rap. la art. 246 alin. (1) și 82) C. proc. civ.).

Or, cererea menționată a fost transmisă la dosar prin poștă, iar revizuenta nu a fost prezentă azi în sala de judecată pentru a se putea proceda la legitimarea sa și la constatarea acordului de voință în acest sens, astfel că, Înalta Curte nu va putea lua act de renunțarea la judecata cererii de revizuire.

Ca atare, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de revizuire, având în vedere cerința premisă din preambulul art. 322 C. proc. civ., anume, referitoare la condiția evocării fondului atunci când cererea de revizuire se promovează împotriva unei decizii date de instanța de recurs, excepție prioritară față de nemotivarea acesteia și consecința caracterului inform al cererii de revizuire.

Așa cum s-a arătat, prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul promovat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara, casând decizia recurată și dispunând respingerea apelului reclamantei ca nefondat, astfel că, prin aceasta, nu s-a evocat fondul.

Cerința anterioară este îndeplinită în cazul în care instanța de recurs, rejudecând apelul, schimbă hotărârea apelată, pronunțându-se asupra uneia sau unora dintre cererile cu care prima instanță a fost învestită (în sensul admiterii sau respingerii), cereri principale sau incidentale și care alcătuiesc cadrul procesual obiectiv al judecății.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire promovată de reclamantă, în aplicarea dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta R.H., împotriva Deciziei civile nr. 625 din 3 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG