Aggravation of robbery sentence for complicity with a minor based on imputable knowledge of age difference
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals of two defendants, upholding the lower courts' convictions and sentences for robbery. The case involved a joint criminal enterprise where the defendants conspired to snatch a gold chain from a victim's neck, with one defendant distracting the victim while the other committed the theft, and the proceeds were subsequently sold to a jeweler. The primary legal disputes concerned the applicability of the aggravated penalty for involvement with a minor and the appropriateness of the sentence quantum. The Court ruled that the aggravating factor under Article 75 lit. c) of the Penal Code was correctly applied because the defendant's claim of ignorance regarding the minor's age was rebutted by evidence of a long-standing personal relationship and the easily perceptible age difference; consequently, the sentences, oriented toward the statutory minimum yet sufficient for reintegration, were upheld without reduction. The final decision reaffirmed the five-year and two-and-a-half-year imprisonment terms, ordered the deduction of pre-trial detention time from October 23, 2001, to the date of judgment, and imposed judicial costs on each appellant.
Legislator headnote
AI generatedart. 13 C. pen, art. 64 C. pen, art. 75 lit. c) C. pen, art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Aggravation of robbery sentence for complicity with a minor based on imputable knowledge of age difference: Inculpatul T.M. a solicitat înlăturarea agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., motivat de faptul că nu știa că celălalt inculpat era minor și reducerea pedepsei aplicate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 997 din 4 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpaților:
- T.M.C. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 13 C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
- G.F.M. la 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.
S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, prevenția de la 23 octombrie 2001, la zi.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate N.G. a fost recuperat prin restituire.
În sfârșit, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 23 octombrie 2001, inculpatul T.M.C. s-a întâlnit cu inculpatul G.F.M. și numitul L., hotărând la inițiativa inculpatului T.M. să sustragă un lănțișor de aur de la partea vătămată N.G., care se deplasa prin fața acestora, îndreptându-se spre blocul A. 23 din Dristor, unde locuia.
În fața scării blocului, partea vătămată a fost abordată de inculpatul G.M. care a ținut-o de vorbă, iar inculpatul T.M. i-a smuls de la gât lanțul din aur cu cruciuliță, numitul L. asigurând paza.
Ulterior, cei trei au fugit la o florărie, propunând patronului florăriei, martorul S.R. să vândă lanțul pentru suma de 150.000 lei gramul, care le-a achitat suma de 600.000 lei, după care au fost opriți de organele de poliție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, solicitând redozarea pedepselor.
Prin decizia penală nr. 839 din 17 decembrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații.
Inculpatul G.F.M. a solicitat admiterea recursului și în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul T.M. a solicitat înlăturarea agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., motivat de faptul că nu știa că celălalt inculpat era minor și reducerea pedepsei aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Verificând actele și lucrările de la dosar, se constată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au dat o justă și corectă încadrare juridică materialului probator din care rezultă vinovăția inculpaților.
Susținerea inculpatului T.M., potrivit căreia nu cunoștea că, inculpatul G.F. este minor va fi înlăturată.
Din declarațiile date de ambii inculpați la urmărirea penală, rezultă că aceștia erau prieteni, se cunoșteau de mai mult de un an, se drogau împreună, iar diferența de vârstă este ușor sesizabilă la tineri.
De asemenea, instanțele au individualizat corect pedepsele aplicate inculpaților în raport cu pericolul social al faptei și față de persoana acestora, reținându-se atitudinea sinceră pe tot parcursul cercetării penale, cât și lipsa antecedentelor penale, încât pedepsele orientate spre minimul special, sunt necesare pentru reeducarea și reinserția lor în societate, astfel că nu se impune reducerea acestora.
Pe cale de consecință, Curtea urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa prevenția inculpaților de la 23 octombrie 2001, la zi.
Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.F.M. și T.M.C. împotriva deciziei penale nr. 839 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaților de la 23 octombrie 2001, la 4 iulie 2003.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.00 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2003.