Criminal jurisdiction transfer denied for insufficient proof of objective judicial bias

Asupra cererii de strămutare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15 noiembrie 2012, petentul A.M. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 576/39/2012 al Curții de Apel Suceava, apreciind că imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei și calității părților, întrucât una dintre părțile adverse este societatea Romsilva, cu influență majoră în zonă, iar cauza are legătură cu cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate formulată de prințul P. de România pentru o suprafață de teren aflată în administrarea Romsilva.

În argumentare, petentul a evidențiat că urmărirea penală în cauză s-a încheiat într-o perioadă foarte scurtă, de aproximativ o lună și jumătate și că, la dosarul nr. 576/39/2012 al Curții de Apel Suceava există o încheiere de îndreptare a erorii materiale, realizată fără respectarea dispozițiilor legale, ceea ce denotă faptul că parchetul „veghează" ca dosarul să aibă o soluționare favorabilă.

A mai susținut faptul că președinta Curții de Apel Suceava este soția șefului Comisiei Județene pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Ministerul Justiției.

Din informarea transmisă de Ministerul Justiției nr. 114388/2012 rezultă că, în dosarul a cărui strămutare se solicită, prin Rechizitoriul din 5 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, au fost trimiși în judecată petentul și alți cinci inculpați, anume R.A.T., V.V., C.Ș., C.N. și C.C.I.

Petentul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., participație improprie la fals intelectual prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a dobândit pentru altul un avantaj nepatrimonial, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la motivele invocate de petent, s-a arătat că, într-adevăr, la data de 10 septembrie 2012, Direcția Națională Anticorupție a înaintat instanței un proces verbal de îndreptare a unei erori materiale evidente, prin care s-a dispus îndreptarea erorii în sensul că, privitor la infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., este corectă încadrarea juridică de instigare la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a dobândit pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen.

S-a precizat că instanța învestită cu soluționarea cauzei este cea care va stabili corecta încadrare juridică a faptei, în urma administrării probatoriului, astfel că nu se poate îngrădi imparțialitatea judecătorului în soluționarea cauzei. S-a apreciat că implicarea în cauză a societății de stat Romsilva nu poate influența în nici un mod administrarea probelor iar în ce privește solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de prințul P. de România, s-a considerat că nu poate avea relevanță în soluționarea cauzei, prințul P. neavând nicio calitate în dosar.

În consecință, s-a opinat că la Curtea de Apel Suceava sunt asigurate toate condițiile pentru desfășurarea unui proces penal, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale.

La dosar au fost depuse memorii formulate de co-inculpații C.C.I. și C.S. (filele 59 și 60) prin care s-a susținut admiterea cererii de strămutare formulată de petent precum și de către co-inculpatele V.V. și C.N. (filele 36 - 40) care au solicitat instanței respingerea cererii de strămutare, ca neîntemeiată.

Cererea de strămutare este neîntemeiată.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

În cauză, niciuna dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent nefiind circumscrise situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică strămutarea cauzei.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control al imparțialității, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

Înalta Curte constată că suspiciunile petentului, în sensul afectării imparțialității și obiectivității magistraților datorită fie calității uneia dintre părțile adverse - Romsilva, fie faptului că președinta Curții de Apel Suceava este soția șefului Comisiei Județene pentru reconstituirea dreptului de proprietate, nu sunt susținute de probe.

Nici împrejurarea invocată de petent, referitoare la cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate formulată de prințul P. de România, nu poate știrbi în vreun mod imparțialitatea judecătorilor, întrucât prințul P. de România nu are nicio calitate în dosarul a cărui strămutare se solicită.

Faptul că urmărirea penală în cauză s-a încheiat într-o perioadă foarte scurtă, de aproximativ o lună și jumătate sau că la dosar există un proces verbal de îndreptare a erorii materiale înaintat de către Direcția Națională Anticorupție, nu pot constitui motive de suspiciune cu privire la posibila nepărtinire a instanței învestită cu soluționarea cauzei, aceste împrejurări neconstituind motive temeinice pentru strămutarea cauzei.

În cazul de față, înalta Curte, în raport de împrejurările concrete examinate, văzând prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, membrii instanței fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de parțialitate.

Ca atare, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A.M. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 576/39/2012 al Curții de Apel Suceava.

Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2013