Criminal complaint against prosecutor's refusal to initiate proceedings dismissed; complaint rejected as unfounded and complainant ordered to pay costs

Asupra plângerii de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 18 iulie 2012, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea formulată de petentul A.l. împotriva rezoluției din 1 august 2012 dispusă în Dosarul nr. 112/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare.

Prin rezoluția din 1 august 2012 dată în Dosarul nr. H2/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul militar șef al secției Parchetelor Militare, general-maior magistrat Ion Vasilache, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 289 și art. 271 C. pen.

S-au reținut, în esență, următoarele:

La data de 22 iulie 2011, petentul A.I. a formulat plângere penală împotriva procurorului militar șef al secției Parchetelor Militare, general-maior I.V., prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de acesta acuzându-l de „corupție și complicitate la tentativele de omor‟.

În susținerea plângerii sale, persoana vătămată a învederat faptul că generalul-maior magistrat I.V., cu ocazia soluționării plângerii „(...) împotriva rezoluției adoptată pentru cauza din Dosarul nr. 93/P/2011 al secției Parchetelor Militare, încălcând toate prevederile legale excluzând actele preparatorii prin acesta a încălcat brutal prevederile art. 62 C. proc. pen. și a adoptat rezoluția cu nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii pronunțate prin încheierea nr. 63/2'003 a Curții Supreme de Justiție și nr. 224/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, infracțiune precizată la art. 271 C. pen.". A mai susținut că ,,a fost emis un act fals și abuziv împotriva actelor probatorii cu nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii, infracțiune precizată la art. 271 C. pen.". Toate aceste fapte, reprezintă în accepțiunea petentului „corupție și complicitate la tentativele de omor".

Din examinarea conținutului plângerii, s-a apreciat că rezultă greșita încadrare juridică dată de petent presupuselor infracțiuni atribuite magistratului, în realitate, acesta făcând trimitere la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. și nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 271 C. pen.

S-a reținut că din studierea materialului constituit în urma sesizărilor petentului în decursul anilor coroborat cu plângerea penală din prezenta cauză, a rezultat fără dubiu, caracterul subiectiv al acuzațiilor formulate de petent, inexistența faptelor invocate de acesta și o tendință accentuată de mistificare a realității și de distorsionare a adevărului, grefate pe o nemulțumire, întreținută de respingerea tuturor demersurilor sale adresate succesiv și în cascadă mai multor instituții și autorități publice locale și centrale, parte din ele remise ulterior spre competentă soluționare secției Parchetelor Militare și unor instanțe de judecată.

În prezenta cauză, s-a apreciat că acuzele petentului au fost focalizate pe procurorul militar I.V., care, în calitatea sa de șef al secției Parchetelor Militare, a soluționat, în temeiul dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., plângere formulată de petent împotriva rezoluției nr. 93/P/2011 a secției Parchetelor Militare. S-a apreciat că, deși petentul putea să se adreseze instanței competente, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., a formulat din nou plângere împotriva șefului secției, reluând aceleași acuze și fraze prezentate în majoritatea demersurilor sale, fără nici un fel de argumente raționale în susținerea celor invocate.

Așa fiind, s-a apreciat, că respingerea plângerilor formulate anterior de către petent s-a făcut în condițiile prevăzute de C. proc. pen. și în urma unor motivări temeinice, concluzionându-se că susținerile sale sunt nefondate. Mai mult, la data pronunțării hotărârilor instanței supreme, la care face trimitere petentul, magistratul nici măcar nu-și desfășura activitatea la secția Parchetelor Militare și nu avea nici un fel de cunoștință despre existența lor.

În concluzie, în urma examinării plângerii formulate de către persoana vătămată A.I. împotriva magistratului, procuror militar șef al secției Parchetelor Militare, general-maior I.V. s-a constatat că în cauză nu au fost identificate aspecte penale de natura celor invocate de petent în plângere, din materialul probator existent în cauză rezultând fără echivoc caracterul subiectiv și nefondat al acuzațiilor formulate de petent.

În cauză, nu s-au conturat indicii privind întrunirea elementelor constitutive ale altor infracțiuni, care să fie reținute în sarcina făptuitorului, considerent pentru care în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) și (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Petentul a formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale.

Prin rezoluția nr. 1432/C/2012 din 22 iunie 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 278 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petentului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Plângerea petentului, formulată la instanță, nu este fondată.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că soluția procurorului este temeinică și legală.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, magistratul procuror V.I. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale, dispunând respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de de petent împotriva rezoluției nr. 93/P/2011 (prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, a dispus neînceperea umiăririi penale față de col. magistrat dr. T.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 271 și art. 289 C. pen.).

Criticile petentului referitoare la modul de soluționare de către intimatul procuror a unei cauze penale nu pot fi primite, întrucât activitatea desfășurată de procuror urmare unei sesizări nu poate constitui prin ea însăși infracțiunea incriminată de legiuitor, prin textul art. 246 C. pen. Legalitatea și temeinicia unei soluții dispuse de procuror este supusă cenzurii procurorului ierarhic superior și ulterior, instanței.

Pe de altă parte, emiterea în cauzele penale a unor soluții de netrimitere în judecată, nu poate antrena răspunderea penală a procurorilor, decât în măsura în care există probe că au fost interesați sau de rea-credință.

Or, în cauză, nu au rezultat date sau indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni, astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

În raport de considerentele expuse, se constată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală, urmând a fi respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul A.l. împotriva rezoluției din 1 august 2012 dispusă în Dosarul nr. 112/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.l. împotriva rezoluției din 01 august 2011 dispusă în Dosarul nr. 112/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15 noiembrie 2012.