Robbery conviction upheld; 5-year-10-month sentence for night-time violence with minors affirmed.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the lower courts' conviction and the final sentence of 5 years and 10 months' imprisonment for aggravated robbery under Art. 211(2)(c) and (2¹)(a) of the Criminal Code (robbery involving night-time and violence with two minors), with mitigating circumstances applied per Arts. 74-76; the court also deducted the pretrial detention period (13 February 2003–20 January 2004) and ordered the appellant to pay judicial costs. The underlying dispute involved the defendant snatching the victim's mobile phone after hitting her, with accomplices, and the challenge concerned the severity of the sentence. The Court found the penalty properly individualized under Art. 72 C. pen., noting the defendant's prior juvenile record, the attraction of two minors to the crime, and that the sentence was already reduced below the 7-year special minimum, so no grounds existed under Art. 385⁹(1)(14) C. proc. pen.
Legislator headnote
AI generatedart. 80 C. pen, art. 72 C. pen, art. 74 C. pen, art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, Art. 38515 alin. (1) pct. (1) lit. b) C. proc. pen; Robbery conviction upheld; 5-year-10-month sentence for night-time violence with minors affirmed: 211(2)(c) and (2¹)(a) of the Criminal Code (robbery involving night-time and violence with two minors), with mitigating circumstances applied per Arts. 74-76; the court also deducted the pretrial detention period (13 February 2003–20 January 2004) and ordered the appellant to pay judicial costs. The underlying dispute involved the defendant snatching the victim's mobile phone after hitting her, with accomplices, and the challenge concerned the severity of the sentence. The Court found the penalty properly individualized under Art. 72 C. pen., noting the defendant's prior juvenile record, the attraction of two minors to the crime, and that the sentence was already reduced below the 7-year special minimum, so no grounds existed under Art. 385⁹(1)(14) C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the ruling: dismisses the appeal as unfounded.
Procedural rule checked for possible grounds of appeal ex officio in the dispositive.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 464 din 12 iunie 2003, a condamnat pe inculpatul A.M. la 5 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit.c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit.c), art. 74 lit. a), b), c), raportat la art. 76 lit.b) și art. 80 C. pen., precum și a art. 71, raportat la art. 64 din același cod.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive de la 13 februarie 2003 la zi; s-a constatat că partea vătămată A.I. nu s-a constituit parte civilă; s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500.000 lei, reprezentând diferența din prejudiciul neacoperit, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că în ziua de 27 octombrie 2002, inculpatul, împreună cu încă trei prieteni (sancționați cu amenzi administrative) au urmărit-o pe partea vătămată A.I. până în fața unui bloc de locuințe, iar când aceasta a intrat, inculpatul a lovit-o peste față și i-a smuls de la gât, telefonul mobil, pe care l-a vândut, împărțind între ei suma de 1.100.000 lei obținută.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că pedeapsa este prea aspră, în raport cu împrejurările săvârșirii ei și situația sa personală.
Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 274 din 15 iulie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului apreciind că, acesta a săvârșit fapte penale și în timpul minorității, iar față de împrejurările comiterii faptei, pedeapsa nu poate fi redusă.
În termen legal, prin memoriul trimis din penitenciar, inculpatul a declarat recurs, cu reiterarea aceluiași motiv de netemeinicie analizat și de instanța de control judiciar cu prilejul judecării apelului.
Examinând decizia atacată în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct.14 teza întâi C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, la stabilirea și menținerea pedepsei de 5 ani și 10 luni închisoare, instanțele au analizat în mod judicios criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., raportate la datele concrete în care s-a comis infracțiunea la care inculpatul a atras și doi minori (de 17 ani și respectiv de 13 ani).
Totodată, instanțele, deși inculpatul este cunoscut cu antecedente penale în perioada minorității, au reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 C. pen., aplicând o pedeapsă corect proporționată sub limita specială, de 7 ani închisoare, prevăzută de legiuitor pentru tâlhăria comisă în condițiile art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen.
În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat și cum din oficiu nu poate fi reținut nici unul dintre motivele la care fac trimitere dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. (1) lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.M., va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 13 februarie 2003 la 20 ianuarie 2004 și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M. împotriva deciziei penale nr. 274 din 15 iulie 2003 a Curții de Apel Iași.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 13 februarie 2003, la 20 ianuarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2004.