Aggravated homicide sentencing: Justification of life imprisonment over term imprisonment based on exceptional social danger and individualized criteria

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 235 din 21 ianuarie 2002, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpatul P.N.F. la:

- pedeapsa de 23 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen.;

- 9 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen.;

- la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4) raportat la art. 209 alin. (1) lit. b) și g) C. pen. și art. 219 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4) și art. 209 alin. (1) lit. b) și g) C. pen.;

- la un an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 23 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 2 ani închisoare, în total 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 30 iulie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței.

În esență, s-au reținut următoarele:

În seara de 29 martie 2002, după ce a consumat în locuința surorii sale, împreună cu G.I., cumnatul său, circa 1-2 litri de vin, inculpatul i-a înjunghiat, în timp ce dormeau, pe cumnatul său și pe nepotul său, G.I.F., în vârstă de 12 ani.

Auzind zgomot, sora sa, G.A. s-a trezit, moment în care inculpatul a atacat-o cu cuțitul, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.

Ulterior, inculpatul a sustras din locuință un telefon mobil și din curte, autoturismul familiei, pe care l-a condus pe drumurile publice fără a avea permis de conducere.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 110/A din 28 februarie 2003, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu a desființat, parțial, sentința și rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare în pedepsele componente și sporul de 2 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen. și art. 20 raportat la art. 174, și art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) și d), și art. 176 lit. a), b) C. pen., texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpat la pedeapsa detențiunii pe viață.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, a detențiunii pe viață.

Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, și s-a dedus durata arestării preventive de la 30 iulie 2002, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat menținerea sentinței, în sensul condamnării la pedeapsa de 25 ani închisoare.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat faptele (ucigând, cu ferocitate, pe cumnatul și pe nepotul său, minorul de 12 ani, în timp ce dormeau, iar apoi, rănind-o și pe sora sa) și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, pedeapsa aplicată a fost just individualizată, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului P.N.F. să fie respins ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de inculpatul P.N.F. împotriva deciziei penale nr. 110 din 28 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 30 iulie 2002, la 3 iulie 2003.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 iulie 2003.