Extraordinary revision for newly discovered facts inapplicable to new witness testimony and substantive defense arguments

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 293/F din 10 aprilie 2012, Tribunalul București, secția l-a penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de revizuientul Y.O., pe care l-a obligat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 396 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția l-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2192 din 4 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuientului i-a fost aplicată pedeapsa de 5 ani închisoare, iar prin cererea de revizuire, întemeiată în drept pe cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a susținut că ar fi intervenit o împrejurare necunoscută instanțelor ordinare la judecarea cauzei pe fond, și anume un martor, care nu a fost ascultat, a cărui mărturie probează existența legitimei apărări.

În motivare, instanța de fond a arătat că, în realitate, revizuientul solicită o prelungire a probatoriului, inadmisibilă pe calea revizuirii, cu atât mai mult cu cât, la soluționarea cauzei pe fond, pe tot parcursul procesului penal, nu a invocat niciodată legitima apărare și nu a făcut referire la existența vreunui martor pe acest aspect, ci a susținut provocarea.

În termen legal, revizuientul a declarat apel, pentru nelegalitate.

În motivarea în scris și orală a apelului, apelantul-revizuient a susținut că cererea de revizuire este admisibilă, deoarece a invocat o împrejurare nouă, necunoscută instanțelor de judecată ordinare, la pronunțarea soluției de condamnare, și anume existența legitimei apărări, care rezultă din declarația unui martor, neaudiat la instanța de fond.

A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Prin decizia penală nr. 190 din 25 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-revizuient Y.O. împotriva sentinței penale nr. 293/F din 10 aprilie 2012 a Tribunalului București, secția l-a penală, din Dosarul nr. 8787/3/2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelantul-revizuient, a fost obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a constatat că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Cu toate că a invocat, în drept, cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit a) C. proc. pen., referitor la descoperirea unei fapte sau a unei împrejurări necunoscute de instanțele ordinare la soluționarea cauzei pe fond, revizuientul a motivat, în fapt, că există un martor, neascultat, a cărui declarație dovedește că s-a aflat în legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, potrivit art. 44 C. pen. Ori, în mod corect, instanța de fond a apreciat că această solicitare vizează, de fapt, o prelungire a probatoriului, inadmisibilă pe calea extraordinară a revizuirii.

S-a reținut că această motivare în fapt a cazului de revizuire constituie o apărare de fond, de care revizuientul nu s-a folosit, ci a invocat, atât la instanța de fond, cât și în căile ordinare de atac ale apelului și recursului pe care Ie-a exercitat, reținerea circumstanței atenuante a provocării sau a depășirii limitelor legitimei apărări, ambele prevăzute de art. 73 C. pen.

Împotriva acestei decizii, condamnatul Y.O. a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând casarea ambelor hotărîri și, în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, apreciind că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cererea formulată, revizuentul a precizat că solicită revizuirea sentinței penale prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii întrucât că a intervenit o împrejurare necunoscută instanțelor ordinare la judecarea cauzei pe fond, și anume un martor, care nu a fost ascultat, a cărui mărturie probează existența legitimei apărări.

Analizând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că motivul invocat de revizuientul condamnat Y.O. nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neconstituind fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, astfel că în mod temeinic, atât prima instanță cât și instanța de apel au respins cererea.

Reaprecierea probelor care au stat la baza pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, administrarea de noi probe, în speță, audierea altor martori, precum și reaprecierea declarațiilor martorilor audiați la urmărirea penală și la judecata în fond, vizând stabilirea unei noi situații de fapt, de natură a înlătura răspunderea penală a condamnatului revizuient, nu constituie, în mod evident, cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., după cum judicios au apreciat instanțele de fond și cea de apel.

Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul Y.O. împotriva deciziei penale nr. 190 din 25 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2012.