Inadmissibility of cancellation complaint against judicial costs and non-prosecution complaint decisions
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court rejected the appeal as inadmissible, upholding the lower court's dismissal of the cancellation complaint and ordering the appellant to pay 300 RON in judicial costs to the state. The dispute concerned a procedural challenge via "cancellation complaint" (contestație în anulare) filed against two final appellate sentences that had dismissed complaints against non-prosecution resolutions and imposed judicial costs on the state. The decisive legal basis established that a cancellation complaint is an extraordinary appeal limited to specific procedural defects or nullities under Article 386 of the Code of Criminal Procedure and does not extend to challenging judicial costs imposed under Article 192 or decisions resulting from complaints against non-prosecution resolutions; furthermore, the appellate decision dismissing the cancellation complaint itself was a final decision not susceptible to ordinary appeal under Article 391 and 385^1, rendering the appeal procedurally barred.
Legislator headnote
AI generatedart. 192 alin. (2) C. proc. pen, art. 391 alin. (2) C. proc. pen, art. 386 C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 192 C. proc. pen, art. 3851 C. proc. pen; Inadmissibility of cancellation complaint against judicial costs and non-prosecution complaint decisions: Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen. precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel București, contestatorul M.H. a formulat contestație în anulare împotriva sentințelor penale nr. 199 din 21 aprilie 2011 și nr. 298 din 23 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pe motiv că a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 50 RON și respectiv 200 RON.
Prin sentința penală nr. 88/F din 24 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestator, cu obligarea la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea hotărârii s-a arătat că în dispozițiile art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen. nu se regăsesc cazurile de anulare a cheltuielilor judiciare impuse sau care decurg din hotărârile judecătorești, iar cheltuielile judiciare către stat, în cazul petiționarului au rezultat din aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., astfel că acestea au fost impuse în mod legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, fără a prezenta motivele de casare.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, respectiv anularea pentru vicii sau nulități privind actele de procedură.
Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen. precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac.
Art. 386 C. proc. pen. prevede expres și limitativ cazurile în care se poate formula contestație în anulare, precum și hotărârile care pot fi atacate pe această cale. respectiv hotărârile penale definitive pronunțate de către instanța de recurs.
În speță, petiționarul a formulat contestație în anulare împotriva unor hotărâri având ca obiect plângere împotriva unor rezoluții de neîncepere a urmării penale, date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și ca o consecință, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pe de o parte, prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a contestației în anulare și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale de atac fiind inadmisibilă, iar pe de altă parte, printre cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen. nu se regăsesc și cheltuielile judiciare impuse în baza art. 192 C. proc. pen.
Așa fiind, în mod corect, instanța de fond a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul M.H.
Potrivit diapozițiilor art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
În cauză, contestatorul M.H. a declarat recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, cale de atac care nu întrunește cerințele textului menționat și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Așa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestator este inadmisibil, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarant de contestatorul M.H împotriva sentinței penale nr. 88/F din 24 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 1 noiembrie 2012.