Unconstitutionality of finality of prosecutor non-remittal challenge and inadmissibility of exception against legislative omission

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2008 din 16 iulie 2012 Judecătoria Timișoara a respins excepția tardivității plângerii formulate de intimatul A.I.V.

A respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC A.R. SRL, împotriva rezoluției din data de 05 octombrie 2010, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș dată în dosarul nr. 1015/P/2009 și împotriva rezoluției din data de 24 noiembrie 2010, dată în dosar nr. 809/II/2/2010 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și a obligat petiționara la cheltuieli judiciare către stat și către intimatul C.B.

Pentru a pronunța această sentință penală prima instanță a reținut, în esență următoarele:

Petenta SC A.R. SRL a solicitat desființarea rezoluției din data de 05 octombrie 2010 și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimații C.B., A.C., A.V., R.M., P.A. și SC C.R. SRL Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215, 246. 290 și 291 C. pen.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că soluția emisă de procuror și confirmată de către prim-procuror este nelegală și netemeinică, considerând că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate,

Prin sentința penală nr. 65 din data de 09 februarie 2011, Tribunalul Timiș a declinat competenta de soluționarea a plângerii formulată de petentă SC A.R. SRL în favoarea Judecătoriei Timișoara întrucât petenta privitoare a susținut că prejudiciul reclamat este mai mare decât cel avut în vederea inițial de organele de anchetă.

Prin sentința penală nr. 2342 din 09 septembrie 2011 Judecătoria Timișoara a dispus, declinarea competenței de soluționare a plângerii formulată de petenta SC A.R. SRL împotriva rezoluției din 05 octombrie 2010 dispusă în dosar nr. 1015/P/2009 și împotriva rezoluției prim procurorului de respingere a plângerii din 24 noiembrie 2010 dispusă în dosar nr. 09/11/2/2010, ambele ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, în favoarea Tribunalului Timiș, iar, în temeiul art. 43 alin. (1) C. proc. pen. s-a constat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș, motiv pentru care, în temeiul art. 43 alin. (3) C. proc. pen. a fost sesizată Curtea de Apel Timișoara cu soluționarea conflictului de competență.

Prin sentința penală nr. 341/PI din 05 decembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

S-a reținut că plângerea petentei a fost făcută cu respectarea termenelor prevăzute de lege potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen. și art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.

Totodată, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. În sarcina intimaților P.A., C.B., A.C., A.V., R.M. și AN din cadrul SC C.R. SRL, constând în falsificarea procesului verbal de recepție din 08 februarie 2008 prin descrierea în conținutul procesului - verbal de recepție a unor fapte neadevărate ca fiind adevărate și folosirea ulterioară a acestui înscris în vederea producerii unor consecințe juridice întrucât fapta reclamată nu corespunde elementului material al laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată deoarece pentru existența acestui element este necesar ca falsificarea înscrisului să fie făcută prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen. (contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea înscrisului în orice mod), ci, eventual ar corespunde elementului material al infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., pentru a cărei existență nu este îndeplinită condiția ca falsificarea să privească un înscris oficial (în sensul art. 150 alin. (2) C. pen.).

De asemenea s-a reținut că, neexistând condiția premisă a unui înscris falsificat, nu poate fi reținută existența infracțiunii prev. de art. 291 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective.

Cu privire la săvârșirea de către intimații P.A., C.B., A.C., A.V., R.M. și AN din cadrul SC C.R. SRL a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., instanța a reținut faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective.

Privitor la săvârșirea de către intimații R.M. și C.B. a infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., instanța a constatat că, în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul elementului material al laturii obiective.

Împotriva sentinței penale nr. 2008 din 16 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara a declarat recurs petenta SC A.R. SRL.

Prin decizia penală nr. 1334/R din 26 septembrie 2012 Curtea de Apel Timișoara a respins cererea recurentei petentei privind sesizarea Curții Constituționale.

A respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta petenta și a obligat-o la cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că recurenta petiționară SC A.R. SRL a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1)-(2), art. 21, art. 53 alin. (2), art. 124 alin. (2), art. 129 din Constituție prin raportare la art. 6, art. 14, art. 2 par. l din Protocolul nr. 7 la C.E.D.O. și a solicitat suspendarea judecării cauzei până la momentul pronunțării Curții Constituționale.

S-a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petenta este inadmisibilă, întrucât nu are legătură cu soluționarea cauzei fiind fundamentată nu pe conținutul dispozițiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., ci pe o omisiune legislativă ce constă în absența unei căi de atac împotriva hotărârii pronunțate în plângerea împotriva soluțiilor procurorului de neurmărire sau de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 2781 alin. (1) raportat la art. 275-278 C. proc. pen. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Privitor la recursul declarat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă plângerea ca nefondată s-a constatat că este inadmisibil întrucât hotărârea pronunțată în temeiul alin. (8) al art. 2781 C. proc. pen. este definitivă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petiționara SC A.R. SRL criticând-o doar sub aspectul soluției dispuse asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă."

Excepția de neconstituționalitate este un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea ei impunând justificarea unui interes, cât și stabilirea existenței acestui interes pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit.

Astfel, soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii în procesul penal principal, mai exact asupra soluției ce va dezlega recursurile declarate în cauză.

Mai mult, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. publicat în M. Of. nr. 158 din 09 martie 2012 a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., hotărârea pronunțată de judecător în temeiul art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, este definitivă.

Totodată, potrivit aceluiași text de lege eliminarea căilor de atac în aceasta materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 2781 C. proc. pen., legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.

În raport de acest text de lege, înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1)-(2), art. 21, art. 53 alin. (2), art. 124 alin. (2), art. 129 din Constituție prin raportare la art. 6, art. 14, art. 2 par. l din Protocolul nr. 7 la C.E.D.O. întrucât excepțiile de neconstituționalitate se ridică împotriva unor legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia și nu împotriva unei omisiuni legislative ce constă în absența unei căi de atac împotriva hotărârii pronunțate în plângerea împotriva soluțiilor procurorului de neurmărire sau de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 2781 alin. (1) raportat la art. 275-278 C. proc. pen.

Față de considerentele menționate, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează să respingă ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC A.R. SRL împotriva deciziei penale nr. 1334/R din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara - secția penală, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC A.R. SRL împotriva deciziei penale nr. 1334/R din 26 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara - secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2012