Admissibility of provisional release barred by statutory penalty exceeding 18-year threshold
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the motion for provisional release under judicial control, and ordered the appellant to pay 300 RON in judicial expenses. The dispute centered on the admissibility of a request for provisional release while the defendant remained in pretrial detention for offenses charged under a financial crime statute. The decisive legal basis was Article 160 of the Code of Criminal Procedure, which restricts provisional release under judicial control to intentional offenses where the statutory maximum penalty does not exceed 18 years of imprisonment; the court found the request inadmissible because the specific charge carried a potential sentence of 10 to 20 years of imprisonment, exceeding the statutory limit.
Legislator headnote
AI generatedart. 160 C. proc. pen, art. 1602 C. proc. pen; Admissibility of provisional release barred by statutory penalty exceeding 18-year threshold: Împotriva încheierii sus-menționate, inculpatul B.I.R. a declarat recurs, solicitând casarea încheierii atacate și, rejudecând, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față, în baza lucrărilor din dosar:
Prin Încheierea din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, învestită cu soluționarea apelurilor declarate împotriva Sentinței penale nr. 97 din data de 2 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj, a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apelantul-inculpat B.I.R.
S-au reținut, în esență, următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 160 C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Din interpretarea textului de lege invocat rezultă că una din condițiile pentru admisibilitatea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar este aceea ca limita superioară a pedepsei să nu depășească 18 ani.
Or, limitele de pedeapsă pentru una din infracțiunile pentru este trimis în judecată inculpatul, art. 13 alin. (2) rap. la alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2011, se situează între 10 și 20 de ani de închisoare, fiind peste limita de 18 ani prevăzută de art. 1602 C. proc. pen.
Împotriva încheierii sus-menționate, inculpatul B.I.R. a declarat recurs, solicitând casarea încheierii atacate și, rejudecând, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că este nefondat, încheierea atacată fiind legală, temeinică și corespunzător motivată.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.I.R., prin prisma condițiilor prevăzute de art. 1602 alin. (1) și (2) C. proc. pen., privitoare la admisibilitatea cererii de liberare provizorie, Înalta Curte constată că prima instanță a apreciat, în mod corect, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii inculpatului, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat depășește limita maximă prevăzută de lege, de 18 ani închisoare. În acest sens, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, respectiv art. 13 alin. (2) rap. la alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2011, care se situează între 10 și 20 de ani de închisoare, prima instanță a apreciat în mod corect că cererea de liberare provizorie nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu.
Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.R. împotriva Încheierii din data de 25 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1204/54/2012, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.R. împotriva Încheierii din data de 25 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1204/54/2012.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 01 octombrie 2012.
Procesat de GGC - AZ