Appeal against denial of provisional release dismissed; preventive detention upheld for influence peddling, money laundering, and organized crime charges.

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 2/F din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 675/46/2012, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.M.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, la data de 11 ianuarie 2013, inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.

În motivarea cererii, inculpatul a arătat că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii, iar în ceea ce privește temeinicia, a susținut că, la dosar nu sunt date care să contureze riscul de a face presiuni asupra martorilor, în sensul zădărnicirii aflării adevărului în cauză.

Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea de Apel Pitești a constatat că, deși sunt întrunite condițiile formale ale cererii, potrivit în art. 1608 C. proc. pen. și condițiile legale prevăzute de art. 1602 C. proc. pen., pe fond, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.

Examinând temeinicia cererii, Curtea a analizat condițiile de fond ale cererii, respectiv dacă, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, există sau nu date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori dacă acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților sau a martorilor, respectiv în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului.

În ceea ce privește temeinicia cererii de liberare provizorie, întemeiat pe decizia nr. 17 din 17 octombrie 2011 privind recursul în interesul legii a înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea a constatat că, din materialul probator existent în cauză, au rezultat indicii în sensul că, persoanele îndreptățite să beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 341/2004 au fost constrânse să încheie contracte de reprezentare, prin care s-au obligat ca după obținerea drepturilor în baza acestei legi, să plătească Asociației Decembrie 1989 Metrou România, reprezentată de un alt inculpat din cauză, G.C., la acel moment secretar de stat în cadrul Secretariatului de Stat pentru problemele revoluționarilor, diverse sume de bani, obținându-se în acest mod suma de 9.453.390 lei, din care 2.470.000 lei au fost virați în conturile personale ale acestuia, iar ulterior au fost transferați în conturile fiului său, C.G.Ș.

A mai reținut că, din actele și lucrările dosarului rezultă că există indicii temeinice, în sensul celor la care se referă dispozițiile art. 681 C. proc. pen., că actele de reprezentare încheiate de către Asociația Decembrie 1989 Metrou România - prin reprezentant inculpatul C.G., cu membri revoluționari, au drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței sumelor de bani, în realitate, existând bănuiala legitimă că acești bani erau încasați de acesta și de către inculpatul B.M., prin folosirea influenței și autorității asupra membrilor revoluționari.

S-a reținut că, pentru a disimula adevărata proveniență a sumelor de bani, au fost încheiate un număr de 54 de contracte de împrumut, semnate de inculpatul G.C., ca reprezentant al asociației, prin care ar fi fost dată cu titlu de împrumut suma totală de 5.500 lei unor membri revoluționari, clauzele contractuale fiind încălcate întrucât majoritatea împrumutaților își primiseră drepturile ce derivau din Legea nr. 341/2004.

A constatat că, în cauză există probe din care rezultă că printre beneficiarii acestor contracte se evidențiază și inculpatul B.M., care a împrumutat suma de 300.000 lei.

Astfel, Curtea a reținut că, Tribunalul Argeș a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.M., conform încheierii nr. 24/CC din 28 februarie 2012, în temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Anterior judecării cererii, Curtea admisese o altă cerere a inculpatului B.M., de punere în libertate provizorie pe cauțiune. Cu privire la aceasta, înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțându-se pe recursul declarat de Ministerul Public împotriva încheierii prin care s-a admis cererea, a apreciat asupra temeiniciei și oportunității cererii de liberare provizorie pe cauțiune și a considerat că o astfel de măsură nu asigură pe deplin buna desfășurare a procesului penal și realizarea finalității avută în vedere de legiuitor prin dispozițiile art. 1602 și următoarele C. proc. pen.

În acest context, înalta Curte a arătat că, pericolul concret care afectează ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului B.M. se deduce din probele dosarului, din care rezultă indiciile unei implicări în comiterea unor infracțiuni grave (de corupție, de spălare de bani și de constituire a unui grup organizat dintre cele mai grave), prevalându-se de autoritatea și de influența funcțiilor deținute (de vicepreședinte al Asociației Decembrie 1989 Metro România și respectiv președinte al Filialei Buzău a acestei asociații).

De asemenea, înalta Curte a constatat că, faptele de genul celor care fac obiectul cercetărilor sunt de natură a produce indignare profundă printre cetățenii români, apreciindu-se din această perspectivă că singura măsură menită să protejeze ordinea publică și să asigure buna desfășurare a procesului penal este detenția preventivă a inculpatului, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, fiind necesară audierea unui număr de circa 80 de martori.

În consecință, apreciind că de la momentul pronunțării deciziei înaltei Curți și până în prezent nu au intervenit elemente de noutate, prin încheierea penală nr. 2/F din 14 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr. 675/46/2012, Curtea de Apel Pitești, în temeiul art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.M., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

A arătat că, în ceea ce privește acuzația de trafic de influență formulată împotriva sa, neimplicarea sa în activitatea infracțională rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice, din declarațiile celorlalți inculpați, ale martorilor și din declarațiile autentificate ale celor peste 200 de revoluționari ce s-au depus la dosar.

În legătură cu acuzația de spălare de bani, a susținut că sumele de bani reprezintă un împrumut, așa cum rezultă din copia din registrul de intrări al Asociației Decembrie 89 Metrou România.

A menționat că, a petrecut deja o perioadă de peste 11 luni în stare de arest preventiv și că nu există probe care să conducă la concluzia că lăsarea sa în libertate ar putea influența desfășurarea procesului penal sau zădărnici audierea martorilor ce au legătură cu cauza.

A învederat că toți martorii din cauză au fost audiați deja de instanța de fond, ultimii 4 martori fiind audiați chiar în ziua dezbaterii.

A invocat și circumstanțele sale personale, arătând că recurentul inculpat are în întreținere doi copii minori și că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

Recursul este nefondat.

Examinând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție va menține încheierea atacată, ca fiind temeinică și legală.

În cauză, în mod corect a constatat Curtea de Apel Pitești întrunirea condițiilor legale ale cererii, potrivit în art. 1602 C. proc. pen., în sensul că, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.M. sunt infracțiuni intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Instanța de recurs reține că, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 13 din Legea nr. 78/2000, infracțiune pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000, infracțiune pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 care stabilește majorarea maximului cu 3 ani, și de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, infracțiune pedepsită în principiu cu închisoare de la 5 la 20 de ani, însă a cărui maxim nu poate depăși 15 ani, aceasta fiind sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Fiind întrunite condițiile legale prevăzute de art. 1602 C. proc. pen., cererea de liberare provizorie sub control judiciar este, în principiu, admisibilă, astfel cum, în mod corect, a reținut Curtea.

Cât privește temeinicia cererii, analizând condițiile de fond ale cererii, respectiv dacă, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, există sau nu date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori dacă acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților sau a martorilor, respectiv în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului, înalta Curte constată că nu se justifică punerea inculpatului în libertate la acest moment, încheierea atacată fiind temeinică și legală.

Înalta Curte apreciază că, așa cum a reținut Curtea de Apel Pitești, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive inculpatului subzistă, în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor și urmările acestora, ce au determinat o importantă influență asupra intereselor membrilor societății.

În eventualitatea lăsării în libertate a inculpatului B.M., pericolul concret pentru ordinea publică se deduce din probele dosarului, din care rezultă indicii temeinice privind implicarea inculpatului în comiterea unor infracțiuni grave de corupție, spălare de bani și constituire a unui grup organizat, prevalându-se de autoritatea și de influența funcțiilor deținute.

Înalta Curte consideră că, faptele săvârșite de inculpat sunt de natură a produce indignare profundă printre cetățeni, astfel încât singura măsură menită să protejeze ordinea publică și să asigure buna desfășurare a procesului penal este detenția preventivă a inculpatului, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească este în plină desfășurare.

În concordanță și cu jurisprudența Curții Europene, instanța constată că în astfel de situații, interesul protejării ordinii publice prevalează față de regula generală a judecării în stare de libertate, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție.

În consecință, înalta Curte a apreciat că, în vederea asigurării scopului bunei desfășurări a procesului penal, nu este oportună la acest moment liberarea provizorie, chiar condiționată de un anumit control judiciar.

Pentru considerentele arătate, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva încheierii penale nr. 2/F din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 675/46/2012.

Va obliga recurentul inculpat B.M. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 de lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva încheierii penale nr. 2/F din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 675/46/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2013