Unfair competition via trademark confusion: nullity of cassation appeal for failure to identify specific grounds of illegality

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1093 din 27 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC D. SA Bacău în contradictoriu cu pârâta SC L.I. SRL Suceava, acțiunea având ca obiect încetarea de îndată a folosirii mențiunii TV Bacău, retragerea de pe piață a tuturor inscripțiunilor și materialelor ce poartă denumirea TV Bacău, fără acordul reclamantei, daune de 10.000 euro/zi de întârziere în cazul neexecutării hotărârii judecătorești și publicarea într-un ziar local a dispozitivului sentinței judecătorești.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Atât reclamanta, cât și pârâta prestează activitate de difuzare TV, deținând fiecare dintre acestea decizie de autorizare vizuală și licențe audiovizuale (în plus, reclamanta și-a înregistrat marca TV Bacău, cel mai bun și Televiziunea de știri a județului Bacău la O.S.I.M., marca fiind protejată timp de 10 ani, începând cu data de 29 iunie 2006).

Litigiul ce se poartă între părți are ca obiect concurența neloială pretins a fi săvârșită de pârâtă în baza Legii nr. 11/1991.

Reclamanta nu a cerut anularea actelor administrative de autorizare audiovizuală sau a licenței audiovizuale emise de C.N.A. pârâtei, deși reclamanta în motivarea sa invocă identitatea auditivă, vizuală și conceptuală a mărcilor și practica în materia mărcilor a Curții de Justiție a Comunității Europene, ca instanță de contencios administrativ.

Instanța nu a analizat această motivare în fapt și în drept deoarece nu a fost învestită ca instanță de contencios administrativ în anularea actelor administrative enunțate anterior.

Conform art. 2 din Legea nr. 11/1991, invocată de reclamantă prin acțiune, concurența neloială este definită ca fiind „ orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, de executare a lucrărilor, precum și de efectuare a prestațiilor de servicii”.

Din interpretarea textului rezultă că numai un act sau fapt de comerț, așa cum sunt ele definite în C. com., pot constitui fapta de concurență neloială, ori în cauză se propune spre analiză sigla pârâtei care este autorizată conform normelor legale în materia audiovizualului, nefiind supuse analizei instanței acte și fapte concrete care să încalce uzanțele cinstite în activitatea pârâtei.

Văzând că reclamanta nu a făcut dovada actelor și faptelor pârâtei care să creeze concurența „parazitară” și prejudicierea reclamantei în activitatea sa, instanța a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC D. SA Bacău.

La termenul din data de 27 mai 2010, instanța având în vedere dispozițiile art. 282, 2821 C. proc. civ. a recalificat în apel calea de atac promovată în cauză.

În motivarea apelului, reclamanta a criticat hotărârea primei instanțe, având în vedere că pârâta utilizează marca 1TV Bacău pe postul său de televiziune și spoturi publicitare, activitate incriminată de dispozițiile art. 83 alin. (1) lit. a), b) Legea nr. 84/1998, de art. 5 alin. (1) lit. a) Legea nr. 11/1991 și reglementată ca act de concurență neloială de dispozițiile art. 86 Legea nr. 84/1998.

Examinând apelul promovat pentru motivele arătate, instanța a apreciat ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Acțiunea promovată de reclamantă a fost determinată de folosirea de către pârâtă pe piața audiovizuală a județului Bacău a mărcii 1TV Bacău care, în opinia reclamantei, este de natură a crea confuzie în cadrul publicului consumator datorită similarității și identității vizuale cu marca TV Bacău, deținută de către reclamantă pentru postul său de televiziune, constituind o acțiune de concurență neloială.

Noțiunea de concurență neloială a fost definită de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 11/1991 ca fiind orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială, de comercializare a produselor, de efectuare a prestărilor de servicii. Relevanță, sub aspectul concretizării activității de concurență neloială prezintă modul în care elementele de identitate ori de similaritate se reflectă și produc efecte semnificative asupra destinatarului produsului vizat de respectiva activitate.

Din această perspectivă, instanța a constatat că elementele de identitate dintre cele două mărci folosite de către părțile cauzei, TV Bacău, sunt semnificative și covârșitoare sub aspectul relevanței în conținutul mărcii, prin raportare la elementele de diferențiere care ar putea evita o eventuală confuzie, în opinia pârâtei care folosește sigla 1TV Bacău pentru postul său de televiziune. Consecința imediată a quasi-inexistentei diferențe dintre cele două mărci constă în crearea falsei reprezentări a destinatarului produsului a unui singur produs care determină prejudicii evidente comerciantului care a lansat primul pe piață produsul cu marca arătată, ținând seama și de nivelul minim de specializare a publicului căruia se adresează, public constând din locuitorii județului Bacău, cu o structură eterogenă, raportat la nivelul de instrucție, educație și mediul din care provine.

În aceste context prezintă importanță și împrejurarea că reclamanta folosește această marcă anterior pârâtei - din anul 1999, prejudiciile produse de către activitatea pârâtei vizând nivelul cifrei de afaceri, al beneficiarilor produsului său.

Faptul că prin certificatul de înregistrare a mărcii eliberat de O.S.I.M. este prevăzut că titularul mărcii – reclamanta din prezenta cauză - nu are drept exclusiv asupra cuvintelor TV Bacău nu echivalează cu recunoașterea dreptului pârâtei de a folosi aceste cuvinte în combinații de natură a crea confuzie asupra produsului și originii acestuia prin raportare la postul de televiziune al reclamantei.

În consecință, elementele de similaritate până la identitate dintre mărcile folosite de către cei doi comercianți constituie criteriu pentru caracterizarea activității de concurență neloială desfășurate de către pârâtă.

Având în vedere că actul de concurență neloială este incriminat atât sub aspect penal prin dispozițiile art. 83 alin. (1), lit. a), b), art. 86 din Legea nr. 84/1998 cu modificările în vigoare până la data formulării acțiunii, cât și civil, contravențional ori penal de Legea nr. 11/1991 cu completările și modificările ulterioare, instanța a apreciat că prin activitatea desfășurată pârâta și-a încălcat obligația de a-și exercita cu bună credință, cu respectarea intereselor consumatorilor și a cerințelor concurenței neloiale.

În consecință, Curtea de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 59 din 2 septembrie 2010 a admis apelul reclamantei SC D. SA Bacău , a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea, a dispus încetarea de îndată a folosirii de către pârâtă a mențiunii TV Bacău, retragerea de pe piață a tuturor inscripțiilor și materialelor ce poartă denumirea TV Bacău, fără acordul reclamantei și publicarea într-un ziar local a dispozitivului hotărârii judecătorești, a respins capătul de cerere privind plata daunelor ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC L.I. SRL Suceava, indicând motivele de nelegalitate în susținerea recursului, respectiv art. 304 pct. 9 și 3041 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia și pe fondul cauzei respingerea acțiunii.

Prin criticile formulate recurenta a susținut că intimata reclamantă nu deține exclusivitate pentru a utiliza cuvintele TV Bacău, dovezile prezentate atestă faptul că reclamanta are înregistrarea la O.S.I.M. a siglei postului și nu exclusivitate pe aceste două cuvinte. Sigla postului pârâtei este total diferită.

Înalta Curte, ca o chestiune prealabilă, a luat în examinare excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ..

Înalta Curte, analizând cererea formulată de către recurenta pârâtă și transmisă la dosarul cauzei la data de 3 mai 2011, intitulată ,, dezvoltarea motivelor de recurs ”, constată că prin intermediul acesteia, recurenta a invocat critici noi, care exced motivelor invocate inițial prin cererea de recurs. În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că întrucât motivele depuse la data de 3 mai 2011 au fost formulate cu depășirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., nu pot fi luate în considerare, urmând a fi aplicată sancțiunea tardivității formulării acestora.

Prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 3021 lit. c) și 304 C. proc. civ.. Exigențele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim nivel de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalității hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ..

Față de aceste considerente se constată că recurenta deși a făcut trimitere la motivul de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din argumentele aduse pentru susținerea criticilor deciziei pronunțată de instanța de apel, nu rezultă nicio referire la dispoziții legale pe care instanța le-a ignorat sau aplicat greșit.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă în susținerea criticilor aduse deciziei în ceea ce privește fondul cauzei, rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ..

Din acest punct de vedere prezentarea simplei nemulțumiri a părții față de hotărârea atacată, nu poate face obiect al controlului de legalitate de către instanța de recurs.

În consecință, pentru motivele anterior arătate care vizează condițiile de promovare și susținere a recursului cât și în raport de susținerile recurentei prin care se invocă netemeinicia și nu nelegalitatea soluției anterioare, potrivit art. 312 C. proc. civ., se va constata nulitatea cererii de recurs.

Constatând culpa procesuală a recurentei în declanșarea litigiului de față, Înalta Curte urmează a admite cererea intimatei privind acordarea de cheltuieli de judecată, conform dispozițiilor art. 274 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta SC L.I. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 59 din 2 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ..

Obligă recurenta la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC D. SA Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2011.