Maintaining preventive detention for a prosecutor charged with corruption: concrete public danger under Art. 148(1)(h) and procedural validity of joint-signed session minutes

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 ianuarie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția penală, făcând aplicarea art.160b alin.1 raportat la art.3001 alin.3 C.proc.pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului P.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că există probe și indicii temeinice că în perioada aprilie – noiembrie 2003, în timp ce îndeplinea funcția de procuror, inculpatul a pretins suma de 2000 Euro, prin intermediul lui G.N. pentru a interveni pe lângă judecător în vederea obținerii unei soluții favorabile de către R.S., inculpat într-o cauză aflată pe rolul acelei instanțe. Totodată, inculpatul a primit suma de 400 Euro, prin același intermediu, pentru a dispune neînceperea urmăririi penale în cauza privitoare pe C.M. învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.182 C.pen.

În motivarea încheierii se mai arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.h C.proc.pen., pentru arestarea inculpatului în sensul că pedepsele prevăzute de lege, pentru care acesta a fost trimis în judecată, sunt mai mari de 4 ani închisoare, existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs, susținând pe de o parte că menținerea arestării preventive a inculpatului nu se justifică, întrucât în cauză nu există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta, în concret, pericol public, iar pe de altă parte că încheierea atacată este lovită de nulitate, deoarece a fost semnată num ai de președintele completului de judecată și de către grefier.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art.148 alin.1 lit.h C.proc.pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 din același cod, iar infracțiunea săvârșită este sancționată cu pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Referitor la condiția prevăzută de art.143 C.proc.pen. se constată, în adevăr, că în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea unor fapte penale de către inculpat, așa cum s-a reținut în rechizitoriu, o parte dintre acestea fiind confirmate cu ocazia cercetării judecătorești (denunțul și declarațiile lui R.S., procesul-verbal de constatare întocmit de procuror cu ocazia prinderii în flagrant a lui G.N., declarațiile martorilor cât și înregistrările convorbirilor telefonice atașate la dosar).

Condiția referitoare la pedeapsă, este de asemenea întrunită, infracțiunile pentru care a fost arestat inculpatul fiind pedepsite cu închisoarea ce depășește 4 ani.

Totodată, se constată că, față de probele administrate în legătură cu existența faptei și la vinovăția inculpatului, având în vedere și calitatea avută de acesta la data comiterii unor infracțiuni de serviciu grave, în mod just, instanța de fond a reținut că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Nici cel de-al doilea motiv de casare invocat de recurent nu poate fi primit întrucât normele de procedură penală în vigoare, respectiv art.305 alin.2 C.proc.pen., prevăd că încheierile de ședință se semnează de președintele completului de judecată și de grefier, fără a face distincție între acestea.

Dar încheierea atacată nu este expusă casării chiar dacă s-ar aprecia că nu face parte din categoria celor prevăzute în textul de lege citat, întrucât minuta întocmită în cauză, care cuprinde rezultatul deliberării, este semnată de cei doi membrii ai completului, așa cum cer dispozițiile art.309 C.proc.pen..

În consecință, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, va fi respins, ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii pronunțată în data de 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești, în dosarul nr.5633/2003.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 ianuarie 2004.