Liability for procedural costs under Art. 274 CPC where claimant's action fails after administrative remedy is granted during litigation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the Ministry of Justice, modifying the first-instance judgment to remove the obligation for the Ministry to pay court costs, while maintaining the ruling that dismissed the claimant’s request for the administrative authority to issue a citizenship order. The dispute arose from a claimant’s failure to receive a decision on his 2004 application to reacquire Romanian citizenship within a reasonable timeframe, leading him to sue the Ministry of Justice and the National Authority for Citizenship for unjustified refusal to act; although the administrative authorities subsequently approved the application and issued the order before the first trial, the court of appeal had initially assigned procedural fault to the Ministry due to its historical jurisdiction over the 2004 application, ordering it to pay expenses. The High Court reversed this cost allocation, holding that under Article 274(1) of the Code of Civil Procedure, the obligation to pay court costs rests on the party that fails in its claims (procedural fault); since the claimant’s action was dismissed as unfounded because the administrative act was eventually issued, the Ministry did not "fall in its claims" and therefore was not liable for the claimant’s litigation expenses.
Legislator headnote
AI generatedart 274 din C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 14 din O.U.G. nr. 5/2010, art. 3041 C. proc. civ, art. 12 din Legea nr. 21/1991, art. 274 C. proc. civ; Liability for procedural costs under Art. 274 CPC where claimant's action fails after administrative remedy is granted during litigation: The dispute arose from a claimant’s failure to receive a decision on his 2004 application to reacquire Romanian citizenship within a reasonable timeframe, leading him to sue the Ministry of Justice and the National Authority for Citizenship for unjustified refusal to act; although the administrative authorities subsequently approved the application and issued the order before the first trial, the court of appeal had initially assigned procedural fault to the Ministry due to its historical jurisdiction over the 2004 application, ordering it to pay expenses. The High Court reversed this cost allocation, holding that under Article 274(1) of the Code of Civil Procedure, the obligation to pay court costs rests on the party that fails in its claims (procedural fault); since the claimant’s action was dismissed as unfounded because the administrative act was eventually issued, the Ministry did not "fall in its claims" and therefore was not liable for the claimant’s litigation expenses.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for modifying the judgment to exempt the Ministry of Justice from paying court costs, as the party that did not fall in its claims is not liable for expenses.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 4947 din 7 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul G.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și Autoritatea Națională pentru Cetățenie și a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 4,15 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că cererea reclamantului a fost avizată pozitiv de către Comisia pentru cetățenie în ședința din 28 mai 2010, iar la data de 30 august 2010 a fost emis și Ordinul de redobândire a cetățeniei române din 30 august 2010, împrejurare față de care, a apreciat ca neîntemeiate capetele de cerere vizând obligarea pârâtei la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței și la emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române.
Pe de altă parte însă, Curtea a apreciat că refuzul nejustificat al pârâților Ministerul Justiției și Autoritatea Națională pentru Cetățenie de a soluționa cererea reclamantului după expirarea termenului prevăzut de lege în acest sens, face să subziste, în plan procesual civil, culpa procesuală a pârâtei.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Curtea a constatat că este neîntemeiată, având în vedere faptul că refuzul administrativ al pârâtei în ce privește soluționarea cererii reclamantului este imputabil și acestui pârât, întrucât cererea reclamantului a fost depusă în anul 2004, dată la care această pârâtă avea competența legală de soluționare a acestei cereri.
Capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata unor daune interese pentru întârziere a fost respins ca neîntemeiat având în vedere că reclamantul are posibilitatea solicitării acestora în etapa executării hotărârii irevocabile prin care autoritatea pârâtă este obligată să soluționeze efectiv negativ sau pozitiv cererea adresată acesteia de către reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, care prevăd o procedură specială, sumară și urgentă care determină pârâta autoritate publică să soluționeze urmare a aplicării unor amenzi conducătorului acesteia, respectiv a unor daune pentru întârziere să soluționeze cererea reclamantului.
Reținând culpa procesuală a pârâților, Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor art 274 din C. proc. civ., obligându-i la plata sumei de 4,15 RON cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxă judicară de timbru și timbru judiciar.
2. Recursul exercitat de pârât
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac, recurentul a criticat soluția instanței de fond privind dezlegarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive.
În opinia sa, ministerul pârât nu are obligația de a examina și aviza cererile de redobândire a cetățeniei române, atribuție care cade în sarcina Autorității Naționale pentru Cetățenie, potrivit dispozițiilor art. 14 din O.U.G. nr. 5/2010, care modifică Legea cetățeniei nr. 21/1991.
Recurentul-pârât a mai arătat că în mod eronat a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care nu se poate reține culpa sa procesuală, câtă vreme obiectul pretențiilor a fost realizat înainte de primul termen de judecată, cererea reclamantului fiind respinsă ca neîntemeiată.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt și de drept relevante
În speță, reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2004 în temeiul art. 12 din Legea nr. 21/1991 și pentru că nu a fost soluționată într-un termen rezonabil, s-a adresat instanței judecătorești la data de 17 mai 2010.
Prima instanță a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată, reținând că la data de 28 mai 2010, cererea de redobândire a cetățeniei a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie, ulterior, la 30 august 2010, fiind emis și ordinul de redobândire a cetățeniei române, în favoarea reclamantului.
Cu toate acestea, judecătorul fondului a obligat Ministerul Justiției la plata cheltuielilor de judecată, reținând culpa procesuală a acestuia, soluție pe care instanța de recurs nu o împărtășește.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Înalta Curte constată că legitimarea procesuală a acestui pârât se justifică, așa cum bine a reținut și judecătorul fondului, raportat la primul petit al cererii ce vizează refuzul nejustificat de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, formulată de reclamant în anul 2004, dată la care acest pârât avea competența legală de soluționare a acestei cereri.
Înalta Curte va examina în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurent, greșita aplicarea a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.
Fundamentul obligației de plată a cheltuielilor de judecată rezultă din art. 274 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că: „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
Potrivit textului, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală dedusă din expresia „partea care cade în pretenții”.
Cât privește culpa procesuală a recurentului Ministerul Justiției, Înalta Curte reține că această parte nu a căzut în pretenții, acțiunea reclamantului fiind respinsă ca neîntemeiată, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente va fi admis recursul Ministerului Justiției și va fi modificată partea din hotărâre referitoare la cheltuielile de judecată, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 4947 din 7 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtului Ministerul Justiției la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2011.