Competence for summary payment order based on road toll contract: exclusion of administrative jurisdiction for private commercial entity

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București, reclamanta creditoare C.N.A.D.N. SA din România prin D.R.D.P. București a solicitat emiterea somației de plată împotriva pârâtului debitor C.D. și obligarea acestuia la plata sumei de 46,53 euro (175,13 RON), din care suma de 22,44 euro (94,05 RON) reprezentând rata a doua și 24,09 euro (81,08 RON) reprezentând penalități de întârziere calculate conform notei de calcul anexate, în baza contractului de eliberare a rovinietei nr. 2261 din 20 ianuarie 2007, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată de 40,50 RON.

2. Hotărârea Judecătoriei sectorului 6 București

Prin sentința civilă nr. 3203 din 20 aprilie 2010, Judecătoria sectorului 6 București, a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a apreciat că raportul juridic născut între părți prezintă caracter administrativ, contractul din 20 ianuarie 2007 fiind încheiat între o societatea comercială și o autoritate publică în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) Legea nr. 554/2004, având ca obiect dreptul de a folosi rețeaua națională de drumuri, în schimbul plății unui tarif, acesta fiind reglementat prin dispoziții ale legii, de la care nu se poate deroga.

Prin urmare,fiind un contract administrativ, acesta este asimilat actului administrativ potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004 și, reșinând dispozițiile art. 2 alin. (1) O.G. nr. 5/2001, conform cărora cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță, rezultă că, în speță, competența materială de soluționare a pricinii aparține Tribunalului București.

3. Hotărârea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 3544 din 17 decembrie 2010, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut calitatea de autoritate publică centrală pe care legea o atribuie reclamantei prin asimilare, conform art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală Legea nr. 554/2004 și art. 1 alin. (2) O.U.G. nr. 84/2003, D.R.D.P. București acționând în calitate de simplu mandatar, astfel încât, după criteriul rangului autorității publice care a încheiat actul administrativ asimilat, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a acțiunii de fond revine curții de apel, iar potrivit art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, competența teritorială aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

4. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 3311 din 09 mai 2011, Curtea de Apel, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că raportul juridic născut între părți este de natură civilă, vizând obligații ce decurg din nerespectarea unui contract în temeiul căruia debitorul obligației suportă și penalități de întârziere, astfel încât, potrivit art. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei ca instanță de drept comun.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Verificând condițiile sesizării sale cu conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că mai multe instanțe, respectiv Judecătoria sectorului 6 București, Tribunalul București și Curtea de Apel București, s-au declarat necompetente să soluționeze aceeași pricină, prin hotărâri irevocabile și, deși au intervenit declinări succesive de competență între cele trei instanțe, sunt îndeplinite condițiile existenței conflictului negativ de competență, în sensul art. 20 pct. 2 din C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel București și Judecătoria sectorului 6 București au intrat în contradicție, generând o întrerupere a cursului judecății, pentru a cărei remediere este nevoie de intervenția Înaltei Curți ca instanță judecătorească ierarhic superioară.

Soluționând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și Judecătoria sectorului 6 București, Înalta Curte va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Reglementând obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care, în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c) teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite contracte încheiate de autoritățile publice în funcție de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public-privat pentru concesiunea de lucrări), prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.

În cauza supusă dezbaterii, prin demersul său judiciar, C.N.A.D.N. din România S.A., prin D.R.D.P. București, a solicitat, în cadrul procedurii somației de plată, obligarea debitorului C.D. la plata sumei de 46,53 euro (175,13 RON), reprezentând rata a doua și penalități de întârziere datorate în baza contractului din 20 ianuarie 2007 încheiat în temeiul art. 4 O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Cererea formulată de autoritatea reclamantă este întemeiată pe prevederile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, iar, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanță, „cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță”.

Astfel fiind, litigiul poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei persoane fizice de către C.N.A.D.N., care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Prin urmare, raportat la obiectul său - eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2) coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, astfel încât competența materială de soluționare a cererii de emitere a somației de plată revine judecătoriei, conform art. 2 alin. (1) O.G. nr. 5/2001 coroborat cu art. 1 pct. 1 și art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., raportat la natura comercială a litigiului și valoarea acestuia, iar, din punct de vedere teritorial, în temeiul art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, prezentul litigiu este de competența Judecătoriei sectorului 6 București.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență

În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.N.A.D.N. din România S.A. prin D.R.D.P. București și pe pârâtul C.D., în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 august 2011.