Robbery sentencing: rejection of mitigation claims based on minor status and proportionality of penalty under individualization criteria

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 673 din 23 decembrie 2002, Tribunalul Constanța, secția penală, a condamnat pe inculpații:

- S.S.V.

- C.I. și

- B.G.

la câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Prin aceeași hotărâre s-a constatat recuperarea prejudiciului produs părții vătămate P.D.

S-a reținut că în data de 26 iunie 2002, inculpații au sustras prin violență un telefon mobil de la partea vătămată P.D.

La examenul medico-legal partea vătămată a prezentat leziuni traumatice ce nu necesită îngrijiri medicale.

Împotriva hotărârii primei instanțe, inculpații S.S.V. și B.G. au declarat apel, solicitând reducerea pedepselor aplicate acestora.

Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 80/ P din 14 martie 2003, a respins apelurile declarate de către cei doi inculpați, ca nefondate, cu motivarea că, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a aplicat corect criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., raportat la gradul de pericol social al faptei comise, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, precum și cu privire la persoana inculpaților care nu au antecedente penale, sunt tineri și provin din familii dezorganizate.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpații B.G. și S.S.V. au declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei. Aceștia recunosc săvârșirea faptei pentru care au fost trimiși în judecată, însă solicită a se ține cont că, minori fiind în momentul săvârșirii faptei, nu au conștientizat gravitatea acesteia.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:

Pentru a aplica inculpaților câte o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani și 6 luni, prima instanță a individualizat pedeapsa în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în special pericolul social caracterizat de săvârșirea acesteia în grup, pe timp de noapte, în loc public.

Instanța de control judiciar, investită cu apelurile declarate de către cei doi inculpați a reținut că modul concret în care au acționat pentru sustragerea bunului și faptul că provin din familii dezorganizate, dovedește o periculozitate ridicată a acestora.

Ca atare, a concluzionat aceeași instanță, pedepsele aplicate de prima instanță fiind temeinic individualizate, nu se impune o reducere a acestora.

Rezultă, așadar, că aplicând pedepsele, prima instanță a ținut cont, cumulat, de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 și respectiv art. 100 C. pen. și pe care le-a proporționalizat corespunzător pericolului social concret.

În consecință, respingând apelul declarat de către cei doi inculpați împotriva hotărârii primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o decizie ce nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

În susținerea recursului, inculpații au mai invocat și faptul că la data săvârșirii faptei erau minori.

Or, în stabilirea pedepselor, instanța de fond a ținut cont de regimul sancționator al minorilor infractori stabilit prin art. 109 C. pen.

Pe de altă parte, criteriile de individualizare a pedepsei, prin raportare la dispozițiile art. 52 C. pen., vizează stabilirea, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, a unor pedepse care să constituie, în limitele legii, o replică socială adecvată gravității infracțiunii.

Așadar, instanța de judecată nu are temei legal pentru a reexamina, sub acest aspect, pedeapsa aplicată.

Examinând cauza și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu.

În consecință, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de către inculpați, ca nefondate.

În baza art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată se va deduce perioada executată în stare de arest preventiv, iar în baza art. 192 alin. (2) și (4) din același cod, recurenții-inculpați vor fi obligați, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, recursurile declarate de inculpații B.G. și S.S.V. împotriva deciziei nr. 89 din 14 martie 2003 a Curții de Apel Constanța, ca nefondate.

Compută din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive de la 27 iunie 2002, la zi pentru ambii inculpați.

Obligă pe fiecare inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției

Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2003.