Obligation to initiate property valuation in restitution proceedings despite administrative delays

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta L.T. a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtului la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare privind imobilul din Timișoara în vederea stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent; 2. obligarea pârâtului la emiterea deciziei conținând titluri de plată pentru despăgubirile cuvenite stabilite de către evaluatorul desemnat; 3. obligarea pârâtului la transferul sumelor reprezentând contravaloarea titlurilor de plată în termen de 15 zile de la eliberarea deciziei în contul reclamantei și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 08 ianuarie 2009 Instituția Prefectului Județului Timiș, a transmis dispoziția nr. 2743 din 09 octombrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Timișoara, împreună cu dosarul nr. 1455/2001 referitor la imobilul menționat, la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar acest dosar a fost înregistrat la autoritatea pârâtă sub nr. 42758/ CC.

Reclamanta a mai arătat că, după trei ani de la data înregistrării, dosarul său se afla încă în perioada de așteptare în vederea soluționării, deși a formulat notificări în temeiul Legii nr. 10/2001 în anul 2001.

Pârâtul a depus întâmpinare (fila 14) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru capetele 2 și 3 din cererea de chemare în judecată și excepția prematurității emiterii titlului de plată, iar pentru primul capăt de cerere a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3767 din 6 octombrie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, dispunând obligarea pârâtului să transmită dosarul acesteia unui evaluator sau unei societății de evaluatori, în vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Totodată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a respins celelalte capete de cerere ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că refuzul autorității pârâte cu privire la obligația prevăzută de art. 16 alin. (5), cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este nejustificat și nelegal, motiv pentru care a obligat-o să transmită dosarul reclamantei, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, evaluatorului, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

S-a mai reținut că, întrucât Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor emite titluri de plată, transferul acestor titluri, aparținând Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât este întemeiată.

Față de această rezolvare dată excepției lipsei calității procesuale pasive, excepția prematurității plății și a emiterii deciziei de plată invocate de pârâtă apar de prisos a mai fi analizate.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta a susținut că sentința recurată este netemeinică, întrucât nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al autorității pârâte la obligația prevăzută de art. 16 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ci de o procedură administrativă completă specială, care presupune o serie de etape premergătoare emiterii titlului de despăgubire.

S-a mai susținut de către recurentă că, prin O.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, a fost modificat și completat Titlul VII din Legea nr. 247/2005 fiind introdus și cap. VI Secțiunea referitoare la valorificarea titlurilor de despăgubire.

Potrivit modificărilor și completărilor aduse art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prin actul susmenționat dispozițiile autorităților publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi transmise Secretariatului Comisie Centrale, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, precum și de înscrisuri, care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare de alte bunuri și servicii deținute de autoritățile notificate.

S-a mai susținut că prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 Comisia Centrală a stabilit două categorii de dosare respectiv de transmitere anterior apariției O.U.G. nr. 81/2007 și cele transmise după intrarea în vigoare a actului normativ amintit.

Concluzionând, recurenta a susținut că instanța ar fi trebuit să țină seama că Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale nu face altceva decât să respecte egalitatea de tratament a persoanelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, stabilind o modalitate de soluționare convenabilă pentru toți.

Cât privește dosarul de despăgubire, s-a susținut că acesta este incomplet, lipsind situația despăgubirilor încasate la preluare, urmând ca după completare, în ordine stabilită de Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale să fie desemnat un evaluator și transmis la evaluare.

Recursul este nefondat.

În fapt, reclamanta L.T. a solicitat instanței să oblige pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze un evaluator pentru a întocmi un raport de evaluare a imobilului din Timișoara, să emită decizia conținând titlul de plată pentru despăgubirile cuvenite și să-i transfere sumele reprezentând contravaloarea titlurilor de plată.

Reclamanta a arătat că dosarul aferent Dispoziției nr. 2743 din 9 octombrie 2007 emis de Primăria Municipiului Timișoara, a fost transmis Secretarului Comisie Centrale, fiind declanșată procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În cadrul acestei proceduri prevăzute de Titlul VII sunt parcurse următoarele etape: etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa evaluării și emiterea de Comisa Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

În speță, etapa transmiterii și înregistrării dosarului a fost parcursă, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 2743/2007 a fost transmis de Primăria Municipiului Timișoara, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 42758/ CC.

Cît privește etapa evaluării trebuie menționat faptul că intervalul de 1 an și 3 luni de la înregistrarea dosarului și cel de 5 luni parcurs de la introducerea acțiunii și până la soluționarea cauzei este un interval ce depășește „termenul rezonabil” și care conduce la concluzia că autoritatea pârâtă refuză în mod nejustificat să soluționeze cererea reclamantei. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta să transmită dosarul către un evaluator sau către o societate de evaluatori, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Referitor la celelalte două capete ale cererii de chemare în judecată, respectiv emiterea deciziei conținând titlul de plată și transferul sumelor reprezentând contravaloarea acestor titluri de plată,în mod corect instanța de fond a hotărât respingerea acestora ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 247/2005 „titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Cancelaria Primului ministru, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi și care urmează a fi exercitate prin conversia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea”.

În cauză reclamanta a solicitat instanței să oblige pârâtul să-i emită titluri de plată iar nu titlu de despăgubiri. Cum titlurile de plată și titlurile de conversie sunt certificate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților iar nu de Comisia Centrală și cum Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu este parte în cauză în mod corect instanța de fond a reținut că capetele 2 și 3 din acțiune au fost îndreptate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Față de această excepție, corect a fost reținut și faptul că excepția prematurității plății și a emiterii deciziei de plată invocate de pârâtă sunt de prisos a mai fi analizate.

Examinând și din oficiu hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 3767 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie 2011.