Pension annulment claim rejected for lack of official proof of refugee status

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamanta S.S. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea hotărârii din 07 august 2009 emisă de pârâtă și stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecința acordării drepturilor cuvenite.

În motivare acțiunii reclamanta a arătat că este născută în anul 1941, în perioada refugiului părinților ei, astfel încât beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 604/CA din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei S.S., ca nefondată.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că reclamanta nu are nici un înscris oficial care să ateste refugiul părinților ei iar proba testimonială nu a adus elemente de certitudine în dovedirea strămutării.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs susține, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză, din punctul de vedere al reclamantei fiind depuse la dosar toate dovezile necesare soluționării cauzei, în mod favorabil.

Recursul este nefondat.

Analizând sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., raportat la motivele de recurs invocate Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor cetățenilor români, care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, această situație putând fi dovedită cu acte oficiale, iar în lipsa acestora cu declarații de martori, potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 127/2002 cuprinzând Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 105/1999.

Reclamanta a adus în spijinul pretențiilor sale, declarația notarială comună a numiților C.M. și F.V., care fac afirmații referitoare la aspectul strămutării părinților reclamantei, iar în finalul acestei declarații se afirmă că părinții acesteia purtau ca nume de familie pe acela de „E.", dar că în unele acte de stare civilă figurau cu numele de „P.".

În aceste condiții, prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanta nu a putut face dovada decât a faptului că s-a născut în anul 1941 în localitatea N.B., județul Constanța, din părinții P.N. și P.S., aceste dovezi nefiind suficiente potrivit dispozițiilor legale menționate, pentru susținerea calității de persoană născută în timpul strămutării părinților săi.

Mai mult, deși instanța de fond i-a pus în vedere reclamantei să depună acte oficiale doveditoare cu privire la strămutarea părințiilor săi, aceasta nu s-a conformat, nedovedind nici măcar efectuarea unui demers la autoritățile competente în vederea obținerii acestora.

În aceste condiții, față de lipsa unui act oficial sau chiar a altor probe care să confirme susținerile reclamantei și ale martorilor, nu se pot aplica prevederile Legii nr. 189/2000.

În acest context, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă S.S. a dovedit lipsă de diligență în susținerea pretențiilor sale, neînțelegând să producă dovezile necesare soluționării cauzei nici măcar în fața instanței de recurs, astfel încât, sentința pronunțată de instanța de fond este temeincă și legală, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.S., împotriva sentinței civile nr. 604/CA din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2011.