Nullity of appeal for failure to state grounds within the statutory deadline in administrative and fiscal proceedings
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) declared the appeal ad nullum null, thereby upholding the Court of Appeal's prior order that had denied the suspension of proceedings pending the Constitutional Court's review of exceptions regarding specific government decree provisions. The dispute arose from a tax and administrative matter where the appellant challenged the lower court's refusal to suspend the case for the Constitutional Court, but the appellant's written appeal, filed within the deadline, failed to include the statutory grounds for illegality. Relying on Articles 302(1)(c), 303(1), and 306 of the Civil Procedure Code, which mandate that an appeal must be reasoned within the legal timeframe or it is null, and noting that no matters of public order were present to invoke the nullity ex officio under Article 137, the ICCJ admitted the nullity exception and left the Court of Appeal's decision irrevocably in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 298 C. proc. civ, art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, art. 301 C. proc. civ, art. 306 alin. (1) C. proc. civ; Nullity of appeal for failure to state grounds within the statutory deadline in administrative and fiscal proceedings: În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte, se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea de către Curtea Constituțională, a excepției de neconstituționalitate a art. 81 alin. (1), art. 82 alin. (3) și art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea, a reținut faptul că, față de modificările Legii nr. 47/1992, nu se mai impune suspendarea judecății cauzei.
Reclamantul C.H., prin avocat, a declarat recurs împotriva acestei măsuri, oral, în ședința publică din data de 22 octombrie 2010.
Cererea de recurs, în formă scrisă, a fost formulată de reclamantul C.H. la data de 17 noiembrie 2010, fără a cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
La termenul de judecată din data de 03 mai 2011, Înalta Curte, a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru nemotivare, dezbaterile fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte, se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Cererea de recurs formulată de reclamantul C.H. la data de 17 noiembrie 2010 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”, iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.”
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte, constată că, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant s-a rezumat la o simplă și formală declarare a recursului împotriva încheierii Curții de Apel București, iar, până la termenul de judecată fixat la data de 03 mai 2011, nu au fost depuse la dosar motivele de recurs.
Înalta Curte, reține că recurentul nu și-a îndeplinit obligația procesuală instituită de dispozițiile legale menționate anterior.
Pe cale de consecință, față de prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal” și având în vedere că, în cauză, nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și nici nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte, va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant C.H.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de C.H. împotriva încheierii din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2011.