Jurisdiction in administrative litigation over civil servant salary reductions: Material competence determined by the authority with the direct payment obligation, not the status of all co-defendants
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by determining that the Prahova County Court, Civil Section, had material jurisdiction to hear the case, thereby prev ailing over the Bucharest Court of Appeal which had previously declined competence. The dispute involved a union challenging a unilateral administrative decision by a prison director that imposed a 25% salary reduction on special status civil servants, citing discrimination and requesting annulment and restitution of deducted funds; the core legal issue was whether the presence of central authorities as defendants shifted jurisdiction from the county-level tribunal to the appellate court. The court held that material jurisdiction in administrative litigation is determined by the public authority directly responsible for the payment obligation under Law No. 554/2004 Article 10, rather than the status of all named defendants, since the local prison administration was the entity obligated to pay the salaries, thus keeping the case within the primary jurisdiction of the tribunal.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 lit. a) din Legea nr. 554/2004, art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ; Jurisdiction in administrative litigation over civil servant salary reductions: Material competence determined by the authority with the direct payment obligation, not the status of all co-defendants: The dispute involved a union challenging a unilateral administrative decision by a prison director that imposed a 25% salary reduction on special status civil servants, citing discrimination and requesting annulment and restitution of deducted funds; the core legal issue was whether the presence of central authorities as defendants shifted jurisdiction from the county-level tribunal to the appellate court. The court held that material jurisdiction in administrative litigation is determined by the public authority directly responsible for the payment obligation under Law No. 554/2004 Article 10, rather than the status of all named defendants, since the local prison administration was the entity obligated to pay the salaries, thus keeping the case within the primary jurisdiction of the tribunal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the High Court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and definitively assign the case to the competent court.
Full text
Asupra conflictului de competență de față:
I. Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la nr. 7924/105/2010, reclamantul S.S. Ploiești, în nume propriu și pentru membrii de sindicat din cadrul P.ui Ploiești, a chemat în judecată pârâții P. Ploiești, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Națională a Penitenciarelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a solicitat: suspendarea aplicării deciziei directorului P.ui Ploiești din 9 august 2010 până la pronunțarea pe fondul cauzei, în conformitate cu prevederile art. 14 - 15 din legea contenciosului administrativ și a actelor subsecvente acesteia; anularea deciziei directorului și a actelor prealabile întocmite pentru adoptarea acesteia și punerea în aplicare a Legii nr. 118/2010, emise de către unitate fără a exista norme metodologice de aplicare a acestei din urmă legi, cu încălcarea Legii nr. 330/2009, a O.U.G. nr. 1/2010 și a O.M.J. nr. 622C/2010; - înlăturarea stării de discriminare create în raport cu alte categorii de salariați bugetari, excluși de la aplicarea Legii nr. 118/2010 și repunerea părților în situația anterioară, cu restituirea sumelor reținute în mod abuziv și totodată calcularea și plata către angajați a dobânzii legale aferente sumelor reținute abuziv, potrivit O.G. nr. 9 din 21 ianuarie 2000 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 356 din 6 iunie 2002.
Prin Sentința nr. 874 din 8 noiembrie 2011, Tribunalul Prahova a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, reținând, în temeiul dispozițiile art. 10 lit. a) din Legea nr. 554/2004, că atunci când obiectul actului contencios nu este un impozit, taxă, contribuție sau datorie vamală, competența se stabilește după poziția organului emitent, iar atunci când litigiul este în contradictoriu cu o instituție centrală, cum sunt ministerele, tribunalul nu este competent material să judece.
Pe rolul Curții de Apel Ploiești cauza a fost înregistrată sub nr. 1008/42/2011.
Prin Sentința nr. 40 din 7 februarie 2012, Curtea de Apel Ploiești Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de către reclamantul S.S. Ploiești, în nume propriu și pentru membrii de sindicat din cadrul P.ui Ploiești în contradictoriu cu pârâții P. Ploiești, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Națională a Penitenciarelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
A constatat conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
În considerentele hotărârii, această instanță a reținut, în esență, că obligația directă de plată a drepturilor solicitate de reclamant aparține unei autorități la nivel local, respectiv P.ui Ploiești, în cadrul căruia își desfășoară activitatea funcționarii publici cu statut special iar conform art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului ca instanță de contencios administrativ.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale aplicabile, constată că instanța competentă material să soluționeze litigiul dedus judecății este Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul S.S. Ploiești a chemat în judecată pârâții P. Ploiești, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Națională a Penitenciarelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a solicitat anularea Deciziei nr. 54 din 9 august 2010 emisă de Directorul P. Ploiești, suspendarea executării deciziei din 9 august 2010, înlăturarea stării de discriminare create în raport cu alte categorii de salariați bugetari, excluși de la aplicarea Legii nr. 118/2010 și repunerea părților în situația anterioară, cu restituirea sumelor reținute în mod abuziv și totodată calcularea și plata către angajați a dobânzii legale aferente sumelor reținute abuziv.
Prin Decizia nr. 54 din 9 august 2010 a cărei anulare s-a solicitat, act administrativ unilateral, Directorul P. Ploiești a decis, în conformitate cu Legea nr. 118/2010, că în perioada 3 iulie - 31 decembrie 2010, cuantumul brut al salariilor, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale ale funcționarilor publici cu statut special cu funcții de execuție din cadrul P. Ploiești, se diminuează cu 25%.
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, prin acest act normativ se "reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu".
Art. 109 din același act normativ stabilește competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.
Față de aceste dispoziții legale, prin care s-a instituit competența de soluționare a litigiilor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sau cereri derivate din acest raport, în favoarea instanței de contencios administrativ, se impune a se face aplicarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 10 alin. (1) din acest din urmă act normativ, tribunalele sunt instanțe cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ, soluționând cauzele al căror obiect îl constituie actele administrative ale autorităților publice locale și județene (teza I) iar curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ și fiscal privind actele autorităților și instituțiilor centrale (teza a II-a).
Față de aceste dispoziții legale, litigiul având ca obiect anularea actului administrativ emis de Directorul P. Ploiești, suspendarea executării acestuia este de competența tribunalului, secția de contencios administrativ, în ceea ce privește drepturile salariale ale funcționarilor publici cu statut special, instanța competentă material să soluționeze acțiunile se stabilește în funcție de partea din raportul juridic de drept dedus judecății, autoritate publică locală sau autoritate publică centrală, căreia îi revine obligația de a plăti drepturile salariale solicitate de funcționarul public, chiar dacă reclamantul cheamă în judecată și o autoritate publică de nivel local și o autoritate publică de nivel central.
Cum, în cauză, obligația directă de plată a drepturilor solicitate de reclamant aparține unei autorități la nivel local, respectiv P. Ploiești, în cadrul căruia își desfășoară activitatea funcționarii publici cu statut special, conform art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului ca instanță de contencios administrativ.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre S.S. pentru Funcționarii Publici din cadrul P. Ploiești, P. Ploiești, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Națională a Penitenciarelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalul Prahova Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2012.
Procesat de GGC - CL