Unjustified administrative inaction in post-restitution compensation proceedings under Law 247/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 2984 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta C.A.S., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., și a obligat pârâta să desemneze un evaluator în vederea efectuării raportului de evaluare al imobilului din Râmnicu Sărat, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, și să emită decizie privind titlul de despăgubire, în termen de 30 de zile de la însușirea raportului de expertiză. Instanța de fond a respins cererea reclamantei privind plata despăgubirilor, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Râmnicu Sărat iar prin Dispoziția nr. 1521/2005, Primăria Râmnicu Sărat, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat.

Dosarul aferent Dispoziției nr. 1521/2005 a fost transmis de Primăria Râmnicu Sărat, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 6112/CC și declanșându-se, astfel, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Dosarul amintit mai sus a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și, drept urmare, s-a constatat că imobilul solicitat de către reclamantă nu a fost identificat; în acest sens s-a emis adresa nr. 6112/CC/I din 1 ianuarie 2011 către primărie, în vederea identificării imobilului pentru care s-au propus măsuri reparatorii, identificare ce vizează precizarea în mod expres a componenței imobilului, inclusiv precizarea suprafețelor. De asemenea, s-a solicitat comunicarea Sentinței civile nr. 109/1959 a Tribunalului Militar, de condamnare a domnului P.I., prin care a fost confiscat imobilul din Str. N.B..

Totodată, s-au solicitat și Consiliului Județean Buzău informații cu privire la situația despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 112/1995, prin Adresa nr. 611/CC/I din 11 ianuarie 2011.

Prima instanță apreciază că actele aflate la dosarul conținând Dispoziția nr. 1521/2005 emisă de Primăria Râmnicu Sărat sunt complete, căci în baza lor pârâta putea aprecia legalitatea emiterii dispoziției de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat.

De aceea, pârâta avea obligația de a parcurge etapa următoare prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cea a evaluării, etapă în care dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, cu atât mai mult cu cât notificarea reclamantei a fost formulată cu mult timp în urmă, depășindu-se termenul rezonabil pentru soluționarea acesteia.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta.

Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 republicată.

Recurenta arată că în mod nelegal, prin sentința atacată s-a admis în parte acțiunea reclamantei-intimate și a fost obligată autoritatea la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Aceasta deoarece instanța de fond a reținut greșit, pe situația de fapt, două aspecte primul aspect privește reținerea eronată în sensul că actele din dosarul, conținând Dispoziția nr. 1521/2005 emisă de Primăria Municipiului Râmnicu Sărat este complet și al doilea privește faptul că în cauză ar fi fost depășit termenul rezonabil pentru soluționarea notificării reclamantei.

Se arată dosarul în care a fost emisă Dispoziția nr. 1521/2005 nu era complet, nefiind identificat imobilul pentru care se propunea acordarea de despăgubiri. Recurenta în calitate de autoritate competentă a analizat legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, iar în ceea ce privește identitatea imobiliară se arată că autoritatea nu are atribuții în acest sens.

În ceea ce privește depășirea termenului rezonabil, recurenta arată că în cauză nu există îndeplinite condițiile unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei având ca obiect efectuarea raportului de evaluare și emiterea titlului de despăgubire.

Aceasta deoarece, în cauză nu există un refuz nejustificat, în sensul unui exces de putere din partea recurentei. Aceasta și-a îndeplinit atribuțiile legale, a emis Adresa nr. 6112/CC/11 ianuarie 2011 prin care solicita completarea dosarului de despăgubire conținând Dispoziția nr. 1521/2005 la care nu a primit răspuns și în consecință a fost în imposibilitate de a emite titlu de despăgubire.

În ceea ce privește termenele fixate de instanța de fond recurenta arată că acestea nu sunt utile deoarece procedurile administrative stabilite de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor sunt complexe și presupun mai multe etape obligatorii care nu pot fi parcurse în termenele imperative fixate de instanța de fond.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sentința atacată prin care s-a admis, în parte acțiunea reclamantei-intimate și a fost obligată recurenta-pârâtă să desemneze evaluator în vederea efectuării raportului de evaluare în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii și la emiterea deciziei privind titlul de despăgubiri în termen de 30 de zile la însușirea raportului de expertiză este legală, fiind aplicate corect dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 republicată.

În mod corect s-a constatat de instanța de fond existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei-intimate de a primi titlul de despăgubire pentru imobilul menționat în Dispoziția nr. 1521/2005.

Aceasta deoarece competența autorității pârâte constă în analizarea legalității respingerii cererii de restituire în natură formulată de reclamantă prin introducerea notificării în baza Legii nr. 10/2001.

Prin Dispoziția nr. 1521/2005 Primăria Municipiului Râmnicu Sărat, în calitate de autoritate notificată a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, ținând cont că acest imobil nu mai putea forma obiectul restituirii în natură, fiind legal în baza Legii nr. 112/1995.

Curtea nu va reține susținerile din recurs în sensul că dosarul privind imobilul este incomplet și că acesta nu a fost identificat de entitatea notificată. Verificând în concret Dispoziția nr. 1521/2005 și Procesul-verbal nr. 1122/1959 rezultă că imobilul este compus din teren loc de casă de 400 mp și casă de locuit identificată conform procesului verbal de confiscare. Cu ocazia efectuării raportului de expertiză în concret expertul va constata și stabili compunerea și valoarea actuală a imobilului pentru care s-au propus acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001.

În mod corect s-a constatat că dosarul este complet și că în cauză a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii de acordare de despăgubiri având în vedere data notificării anul 2001 - data emiterii Dispoziției nr. 1521 din 2 noiembrie 2005 și faptul că recurenta-reclamantă nu este în posesia titlului de despăgubiri.

În mod corect instanța de fond nu a reținut Adresa nr. 6112/CC din 11 ianuarie 2011. Aceasta este emisă după data formulării cererii de chemare în judecată - 14 septembrie 2010 și pentru a se justifica pasivitatea recurentei-pârâte pentru perioada 2006 - 2011.

În ceea ce privește termenele fixate de instanța de fond acestea sunt rezonabile și nu sunt de natură a infirma legalitatea și temeinicia hotărârii recurate.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 2984 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM