Inadmissibility of separate appeal against interlocutory order denying judicial recusal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected as inadmissible the appeal filed by the defendant-accused against the Court of Appeal's decision to deny his recusal application, thereby upholding the lower court's order and obliging the appellant to pay 500,000 lei in judicial costs to the state. The dispute concerned a criminal procedural challenge where the defendant, after his request to remove a judge for alleged bias was dismissed by the Court of Appeal as unfounded under the statutory grounds for recusal, attempted to appeal that interlocutory order in isolation. The decisive legal basis for the inadmissibility was the principle that interlocutory orders regarding recusal, while subject to appeal, cannot be attacked separately via appeal or cassation unless expressly provided by law; specifically, Articles 361(2) and 3851(2) of the Code of Criminal Procedure mandate that such orders may only be challenged jointly with the final judgment on the merits, and Article 52 clarifies that only the admission of recusal is absolutely immune from appeal, whereas the denial of recusal is subject to appeal only when linked to the final decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 48 C. proc. pen, art. 361 alin. (2) C. proc. pen, art. 3851 alin. (2) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Inadmissibility of separate appeal against interlocutory order denying judicial recusal: De asemenea, potrivit art. 52 alin. final C. proc. pen., încheierea prin care s-a admis sau respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac. Aceasta nu înseamnă că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată separat cu recurs.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 mai 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petentul inculpat B.Șt.L. privind pe dl judecător T.B.
Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat că, în cauză, nu se reține nici unul dintre motivele expres prevăzute de dispozițiile art. 46, art. 47 și art. 48 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a declarat recurs petentul inculpat B.Șt.L., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Examinând recursul declarat în raport cu dispozițiile legale în vigoare, Curtea constată că acesta este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 361 alin. (2) C. proc. pen., „încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu apel numai odată cu fondul.”
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.”
De asemenea, potrivit art. 52 alin. final C. proc. pen., încheierea prin care s-a admis sau respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac. Aceasta nu înseamnă că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată separat cu recurs.
Cu privire la această din urmă încheiere, din textul menționat, rezultă că aceasta este supusă căilor de atac, dar nu separat de calea de atac folosită împotriva sentinței sau deciziei și numai odată cu fondul, potrivit art. 361 alin. (2), respectiv art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
Prin urmare, atacarea încheierii separat cu recurs este inadmisibilă, deoarece nu există nici un text de lege care să prevadă expres că aceasta poate fi atacată separat cu recurs, așa cum se prevede în art. 3851 alin. (2) teza finală.
În consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., secția penală a Curții Supreme de Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul inculpat B.Șt.L. împotriva încheierii din 26 mai 2003, a Curții de Apel București, secția I penală, și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.Șt.L. împotriva încheierii din 26 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3419/2002.
Obligă pe recurent la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată, în ședință publică, azi 17 iunie 2003.