Pre-trial detention deduction corrected to actual arrest date; sentence upheld otherwise

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Militar Teritorial București, prin sentința nr. 106 din 14 iunie 2002, a condamnat pe inculpatul serg. maj. G.I.E. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Instanța a dispus: scăderea din pedeapsă a perioadei arestării preventive de la 13 martie 2002, la zi, iar conform art. 861 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării ei, pe un termen de încercare de 5 ani.

Hotărând astfel, instanța a reținut, în fapt, că, inculpatul, subofițer de jandarm a pretins și a primit de la martorul M.M., la 12 martie 2002, 150 dolari SUA, pentru a interveni la poliția rutieră în scopul obținerii unei noi categorii la permisul de conducere.

Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 21 din 4 martie 2003, a respins apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București, privind aplicarea unei pedepse corect individualizate, în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii și cu calitatea inculpatului.

În termen legal, decizia a fost atacată cu recursul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, care apreciază hotărârea netemeinică, în ceea ce privește atât cuantumul pedepsei aplicate, cât și modalitatea ei de executare, deoarece inculpatul, în calitate de ofițer de jandarmi, în loc să-și desfășoare activitatea în spiritul respectării cu strictețe a legii, el a încălcat-o, prin comiterea unei fapte de corupție.

Examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., cât și din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile cuprinse în art. 3859 alin. (3) din același cod, Curtea constată, recursul fondat, urmând a fi admis.

1. La stabilirea și menținerea pedepsei de 2 ani închisoare, precum și la modalitatea ei de executare, instanțele au luat în considerare în mod corect criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., apreciind că tocmai prin calitatea pe care a avut-o în momentul comiterii faptei, subofițer jandarm, inculpatul este în măsură să realizeze gravitatea faptei, pe care a recunoscut-o și a regretat-o, cu mult înainte de a-i fi prezentate probele incriminatoare.

2. Examinând decizia atacată și din oficiu, Curtea constată, că instanța a dedus din pedeapsă arestarea preventivă pentru perioada 13 februarie 2002 – 14 iunie 2002, care nu corespunde datelor din dosarul cauzei.

În acest sens, prin ordonanța și mandatul de arestare preventivă (nr. 11) din 13 martie 2002, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului serg. maj. G.I.E. la 13 martie 2002, iar prima instanță, în baza art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsă durata arestării de la această dată, respectiv, 13 martie 2002, la 14 iunie 2002.

În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa decizia atacată numai cu privire la deducerea greșită din pedeapsă aplicată a duratei arestării preventive și va constata că inculpatul G.I.E. a fost arestat de la 13 martie 2002, la 14 iunie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel, împotriva deciziei nr. 21 din 4 martie 2003 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpatul G.I.E.

Casează decizia atacată numai cu privire la greșita deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, a duratei arestării preventive.

Constată că inculpatul G.I.E. a fost arestat preventiv în perioada 13 martie 2002 – 14 iunie 2002.

Onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2003.