Recourse against interlocutory order dismissed as inadmissible for lack of separate appealability
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the claimant against an interlocutory order issued by the Bucharest Court of Appeal, thereby upholding the procedural status quo regarding the suspension of the main litigation. The dispute arose from a civil case involving discrimination claims where the lower court had previously rejected the claimants' appeals and ordered them to pay legal costs; the claimant subsequently challenged an interlocutory decision that refused requests for recording transcription, correction of citations, and inscription in false, while the appellate court suspended the main appeal pending the resolution of this challenge. Relying on Articles 299(1), 282(2), 2441(1), and 316 of the Code of Civil Procedure, the Court held that interlocutory orders which do not interrupt or suspend the course of justice are not subject to separate immediate appeal and must be challenged only together with the merits of the case, rendering the standalone recourse procedurally impermissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 274 alin. (3) C. proc. civ, art. 304 pct. 4 C. proc. civ, art. 244 pct. 1 C. proc. civ, art. 2441 alin. (1) C. proc. civ, art. 282 alin. (2) C. proc. civ, art. 316 C. proc. civ; Recourse against interlocutory order dismissed as inadmissible for lack of separate appealability: Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. se va reține faptul că : hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. sunt aplicabile în mod corespunzător.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1410/A din 7 noiembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 954/303/2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de reclamanții I.G.V.C. și B.M. împotriva Sentinței civile nr. 1939 din 20 martie 2008 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, în contradictoriu cu intimatul-intervenient Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și intimații-pârâți Casa de pensii a municipiului București, P.D., Ș.M., M.R.A. și P.G.
A fost obligat apelantul-reclamant la plata sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, câte 1.000 RON către fiecare pârâtă persoană fizică, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Împotriva deciziei respective, la data de 7 ianuarie 2009 a declarat recurs reclamantul I.G.V.C., criticând-o ca fiind nelegală și invocând în drept aplicarea prevederilor art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Prin Încheierea din 9 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 954/303/2008, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a respins cererile formulate de recurent privind înregistrarea dezbaterilor; de rectificare a citativului încheierii anterioare din data de 7 septembrie 2009 și de înscriere în fals împotriva încheierilor de ședință pronunțate în cauză.
Împotriva încheierii respective, recurentul-reclamant, în aceiași ședință publică, a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. și susținând faptul că aceasta este pronunțată cu încălcarea esențială a legii.
Prin aceiași încheiere, instanța de recurs a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului declarat de recurent împotriva încheierii din 9 noiembrie 2009 și, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea soluționării recursului declarat de reclamant împotriva Deciziei civile nr. 1410/A din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă - până la soluționarea recursului declarat de către recurentul-reclamant împotriva încheierii de ședință respective, din data de 9 noiembrie 2009.
Analizând recursul declarat de reclamantul I.G.V.C. împotriva încheierii de ședință din 9 noiembrie 2009, Înalta Curte constată că nu este admisibil, prin prisma dispozițiilor art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., avându-se în vedere considerentele ce vor urma:
Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. se va reține faptul că : hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. sunt aplicabile în mod corespunzător.
Această din urmă prevedere legală stipulează faptul că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul în care s-a întrerupt cursul judecății.
În același timp, dispozițiile art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. arată că - asupra suspendării judecării procesului, instanța, în toate cazurile, se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.
Din aceste dispoziții legale, rezultă faptul că obiect al recursului îl pot forma, în anumite condiții, și încheierile judecătorești, însă, în această privință, trebuie să se țină seama și de regimul juridic al încheierilor premergătoare, astfel cum acesta este stabilit prin dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., în materie de apel.
Așa fiind, urmează că încheierile premergătoare se pot ataca, în principiu, numai odată cu fondul cauzei.
Aceasta reprezintă regula și în materie de recurs, în baza prevederilor art. 316 C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice dispozițiilor cuprinse în capitolul privind recursul.
Analizând încheierea recurată de către recurentul-reclamant, se constată că aceasta reprezintă o încheiere premergătoare prin care nu s-a întrerupt sau s-a suspendat cursul judecății, astfel încât atacarea acesteia, pe cale separată, nu este posibilă din punct de vedere procedural.
Prin urmare, recursul declarat de reclamant împotriva încheierii de ședință din data de 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, se privește ca fiind inadmisibil și se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul I.G.V.C. împotriva Încheierii de ședință din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B.M. și intimații-pârâți Casa de pensii a Municipiului București, P.D., Ș.M.M.R.A., P.G. și intimatul-intervenient Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2010.
Procesat de GGC - LM