Eligibility for political persecution benefits under Decree-Law 118/1990: scope of "mandatory residence" and inclusion of socially incompatible classes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting as the panel for resolving issues of law, admitted a reference from the Bucharest County Court and issued a binding interpretation regarding the eligibility for benefits under Decree-Law No. 118/1990, ruling that the decree applies to persons belonging to social classes deemed incompatible with the post-March 6, 1945 social order, provided they prove persecution under the specific categories listed in Article 1(1)(a)–(e), and clarified that mandatory residence requires an administrative measure restricting the right to freely choose a domicile, not merely limited freedom of circulation, thereby allowing family members who lived with the designated person to also qualify for benefits. The dispute concerned the scope of political persecution rights under the 1990 Decree-Law, specifically whether chiaburs and family members of those subject to administrative residence measures were entitled to reparations, with the decisive legal basis being the judicial construction of Article 1(1) and Article 1(1)(d) of Decree-Law No. 118/1990 to exclude mere circulation limits from the definition of mandatory residence while including socially incompatible classes as potential beneficiaries if they meet the substantive persecution criteria.
Legislator headnote
AI generatedart.1 alin.(1) din Decretul-lege nr.118/1990, art.1 alin.(1) lit.d) din Decretul-lege nr.118/1990, art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă; Eligibility for political persecution benefits under Decree-Law 118/1990: scope of "mandatory residence" and inclusion of socially incompatible classes: 118/1990, ruling that the decree applies to persons belonging to social classes deemed incompatible with the post-March 6, 1945 social order, provided they prove persecution under the specific categories listed in Article 1(1)(a)–(e), and clarified that mandatory residence requires an administrative measure restricting the right to freely choose a domicile, not merely limited freedom of circulation, thereby allowing family members who lived with the designated person to also qualify for benefits. The dispute concerned the scope of political persecution rights under the 1990 Decree-Law, specifically whether chiaburs and family members of those subject to administrative residence measures were entitled to reparations, with the decisive legal basis being the judicial construction of Article 1(1) and Article 1(1)(d) of Decree-Law No. 118/1990 to exclude mere circulation limits from the definition of mandatory residence while including socially incompatible classes as potential beneficiaries if they meet the substantive persecution criteria.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe main legal basis interpreted to establish the scope of beneficiaries eligible for political persecution benefits, specifically including persons from social categories incompatible with the post-1945 social order.
The specific provision interpreted to define 'mandatory residence' and determine the eligibility of family members for benefits.
The procedural basis cited to establish the binding nature of the decision issued by the complete court for resolving issues of law.
Full text
ROMÂNIA ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Minuta deciziei nr.9 Dosar nr.10/1/2014/HP/C
Şedinţa de ia 13 octombrie 2014
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apei Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, în consecinţă, stabileşte următoarele:
1. în interpretarea dispoziţiilor art.1 alin.(1) din Decretul-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege şi persoanele care făceau parte, în perioada de referinţă, din categorii sociale necompatibile cu orânduirea socială instaurată în România după data de 6 martie 1945, cum ar fi cazul chiaburilor, în măsura în care fac dovada că se încadrează într-una dintre ipotezele reglementate de lit. a) - e) ale aceluiaşi alineat şi îndeplinesc şi celelalte condiţii impuse de lege.
2. în interpretarea dispoziţiilor art.1 alin.(1) lit.d) din Decretul-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate dîn motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare:
a) noţiunea de „domiciliu obligatoriu" se referă numai la situaţia în care a fost instituită măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu, cu consecinţa îngrădirii dreptului de alegere în mod liber a domiciliului, iar nu şi la cazurile în care persoana în cauză şi membrii familiei sale au avut limitată doar libertatea de circulaţie;
b) pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege membrii familiei -soţul/soţia şi copiii - ai persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu şi care au locuit împreună cu aceasta în perioada de referinţă, sub rezerva îndeplinirii aceloraşi condiţii ca şi persoana principal vizată de măsura administrativă.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2014,