Appeal against suspension order in labor dispute held inadmissible and order left in force.

Litigiu de muncă. Acțiune introdusă după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă. Cerere de suspendare provizorie a executării sentinței de fond, formulată în apel. Inadmisibilitatea căii de atac declarată împotriva încheierii prin care a fost soluționată cererea.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Recursul

Index alfabetic : litigiu de muncă

suspendare provizorie

inadmisibilitate

hotărâre definitivă

apel

Noul Cod de procedură civilă, art. 97, art. 483, art. 448, art. 450, art. 718

Legea nr. 304/2004, art. 21

Este inadmisibilă calea de atac formulată împotriva încheierii pronunțate de o curte de apel, prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării sentinței tribunalului și care, potrivit dispozițiilor noului Cod de procedură civilă, este supusă numai căii de atac a apelului. În acest caz încheierea pronunţată este definitivă, aplicându-se prin analogie dispoziţiile art. 484 din NCPC, pentru că nu se poate ca încheierea de suspendare a executării unei hotărâri să fie supusă altor căi de atac decât cele pe care le are deschise hotărârea supusă executării, chiar dacă în baza art.450 NCPC, în apel poate fi solicitată suspendarea executării provizorii, iar în alin. (3) al acestui articol, se prevede că la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile dispoziţiile art. 718 alin. (6) NCPC, potrivit cărora încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.

Secția I civilă, decizia nr. 420 din 6 februarie 2014

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, intimata SC U.H. SA a solicitat, în contradictoriu cu reclamantul M.E., suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 1334 din 26 septembrie 2013 a Tribunalului Călăraşi, Secţia civilă.

Prin încheierea din data de 6 decembrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea şi a dispus suspendarea executării provizorii a sentinţei civile nr. 1334 din 26 septembrie 2013 a Tribunalului Călăraşi până la soluţionarea apelului declarat în cauză.

Împotriva acestei încheieri a declarat „apel” reclamantul.

Analizând cererea, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 448 alin. (1) pct. 10 şi alin. (2) NCPC hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept, executarea având un caracter provizoriu în orice situaţie în care legea prevede că hotărârea este executorie.

În baza art.450 NCPC, în apel poate fi solicitată suspendarea executării provizorii, în alin. (3) al acestui articol, prevăzându-se că, la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile dispoziţiile art. 718 alin. (6) NCPC. Potrivit acestor dispoziţii, la care norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel, face trimitere, încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.

Tot în materia suspendării, este aplicabil şi art. 484 NCPC, care dispune că în situaţia în care se formulează în recurs o cerere de suspendare a executării hotărârii recurate, aceasta se soluţionează prin încheiere motivată, care este definitivă.

În speţă, hotărârea a cărei executare s-a suspendat prin încheierea din 6 decembrie 2013 este dată într-un litigiu de muncă, iar potrivit art. 483 alin. (2) din NCPC, hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă nu sunt supuse recursului.

Prin urmare, cum în speţă s-a dispus suspendarea executării unei hotărâri judecătoreşti care este supusă numai căii de atac a apelului, încheierea pronunţată este definitivă, aplicând prin analogie dispoziţiile art. 484 din NCPC, pentru că nu se poate ca încheierea de suspendare a executării unei hotărâri să fie supusă altor căi de atac decât cele pe care le are deschise hotărârea supusă executării.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte normele de competenţă, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 97 NCPC, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr.304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că „ Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel”.În ceea ce priveşte completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeaşi lege, „Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii”.

Coroborând dispoziţiile legale incidente, menţionate anterior şi aplicând cu prioritate normele imperative ce guvernează materia competenţei materiale, Înalta Curte reţine că prezenta cale de atac este inadmisibilă şi pentru următoarele motive:

Deşi potrivit art. 718 alin. (6) NCPC, încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului judiciar în speţă este pronunţată, în faza procesuală a apelului, de către Curtea de Apel.

Se constată, totodată, că, în reglementarea dispoziţiilor NCPC şi ale Legii nr.303/2004, menţionate anterior, Înaltei Curţi nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres o astfel de posibilitate.

Pentru a judeca, potrivit art.97 alin. (1) pct. 4 NCPC, orice alte cereri date prin lege în competenţă, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, în economia textelor de lege, nu există o prevedere care să confere expres Înaltei Curţi competenţă în soluţionarea apelului împotriva încheierii dată de Curtea de Apel într-o cerere de suspendare a executării unei hotărâri pronunţată într-un conflict de muncă.

Pentru aceste considerente, calea de atac intitulată „apel” formulată de reclamant împotriva încheierii din 6 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost respinsă, ca inadmisibilă.