Expropriation compensation award upheld on merits but appellate decision quashed and remanded for lack of jurisdiction under 100,000 lei monetary threshold

Contestație asupra valorii despăgubirilor stabilite prin hotărâre de guvern pentru un imobil expropriat. Cerere evaluabilă în bani. Calea de atac prevăzută de lege în raport cu dispozițiile art. 2821 alin. (1) din Codul de procedură civilă de la 1865.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Recursul.

Index alfabetic : imobil expropriat

- cale de atac

Codul de procedură civilă de la 1865, art. 2821 alin. (2), art. 304 pct. 1

În legătură cu cererile evaluabile în bani, dispoziţiile art.2821 alin. (1) C.pr.civ. prevăd că „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe calea principală privind pensii de întreţinere, în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 iei inclusiv, atât în materie civilă cât şi în materie comercială, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare în materie comercială, a celor referitoare ia înregistrările în registrele de stare civila şi luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de lege".

Acest text legal este unul de aplicabilitate generală, fiind incident chiar şi în materii speciale, cum este cea a exproprierii, întrucât legea specială – Legea nr. 33/1994 - care reglementează procedura în cauzele de expropriere nu conţine nicio dispoziţie derogatorie de la dreptul comun sub aspectul căilor de atac.

Prin urmare, fiind vorba despre un text legal de generală aplicabilitate hotărârilor judecătoreşti date în primă instanţă în ”litigii al căror obiect are o valoare depănă la 100.000 lei inclusiv", și dacă valoarea despăgubirii contestate sau acordate este inferioară pragului legal de 100.000 lei, în mod greșit curtea de apel a soluţionat cauză în apel şi nu în recurs, cum se impunea faţă de normele legale aplicabile.

Secția I civilă, decizia nr. 1520 din 21 mai 2014

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Iaşi reclamantul M.A.I. a chemat în judecată Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi și Drumuri Naţionale din România pentru a se stabili valoarea reală a despăgubirilor la suma de 16.300 lei, datorată de pârâtul expropriator pentru suprafaţa de teren de 815 mp situată în comuna Mîroslava.

În petitul cererii, contestatorul a susţinut că a fost proprietarul suprafeţei de 815 mp teren pe raza comunei Mîroslava, teren arabil, număr topografic 4919/2, număr cadastral 4919/2 şi 4919/4.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 1229 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 179 din 23 decembrie 2011 la Anexa 2, poziţia 8, s-a stabilit că suma aferentă despăgubirilor pentru imobilul proprietatea reclamantului supus exproprierii este de 4,117 lei.

Reclamantul a contestat valoarea despăgubirii stabilită prin Hotărârea Guvernului României, precizând că valoarea de tranzacţie în zonă a unui teren similar celui expropriat este în sumă de 16.300 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 514 din 20 februarie 2013 a Tribunalului Iaşi, Secţia civilă s-a admis acţiunea şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 22.312 lei cu titlu de despăgubiri.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul susţinând că persoanele expropriate, nemulţumite de cuantumul despăgubirii, pot contesta acest cuantum numai după emiterea hotărârii de acordare a despăgubirilor, act emis de Comisia de verificare a dreptului de proprietate potrivit art. 22 raportat la art. 19 din Legea nr. 255/2010, pe acest considerent s-a invocat inadmisibilitatea acţiunii şi prematuritatea introducerii cererii.

Un al motiv de apel a vizat modalitatea de realizare a raportului de expertiză, care a fost întocmit numai de expertul numit de instanţă şi însuşit de ceilalţi experţi. De asemenea, evaluarea a fost realizată în mod teoretic, formal, fără ca expertul să se raporteze la preţurile efective de vânzare cu care s-au tranzacționat în mod real terenuri similare.

Prin decizia civilă nr. 95 din 2.10.2013 Curtea de Apel laşi a respins apelul, reţinând, în esenţă că au fost respectate dispoziţiile art. 25-26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, comisia de experţi a fost alcătuită legal şi, tot legal, a folosit metoda comparaţiei directe şi ofertele de vânzare cumpărare de pe piaţa imobiliară pentru stabilirea cuantumului despăgubirii,

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul, în temeiul art. 304 pct.9 C.proc.civ., susţinând că, în speţă nu a fost emisă hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, iar instanţele au anulat dreptul şi obligaţia legală a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate deoarece au admis contestaţia împotriva deciziei de expropriere şi au stabilit o despăgubire pentru terenul expropriat.

Recurentul a mai susţinut că la stabilirea cuantumului despăgubirii nu au fost respectate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât comisia de experţi nu a avut în vedere preţurile reale cu care se vând imobilele la data întocmirii raportului de expertiză.

Reprezentantul Ministerului Public a invocat, ca motiv de recurs de ordine publică, incidenţa dispoziţiilor art. 2821 C.proc.civ. potrivit cărora nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, raportat la art. 304 pct. 1 din acelaşi cod, potrivit căruia se impune casarea/modificarea hotărârii dată de un complet nelegal constituit, în sensul că instanţa de apel a judecat în complet de apel, iar nu de recurs, astfel cum prevede legea.

Cu referire la motivul de ordine publică pus în discuţie de reprezentantul Ministerului Public, vizând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.304 pct.1 C.proc.civ., Înalta Curte a reţinut următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii s-a contestat cuantumul despăgubirii oferite de expropriator, respectiv suma de 4.117 lei, recurentul solicitând o despăgubire de 16.300 lei pentru terenul expropriat în suprafaţă de 815 mp.

În urma soluţionării contestaţiei, cuantumul despăgubirii stabilit de instanţă a fost majorat la suma de 22.312 lei.

Având în vedere că prin contestaţie reclamantul a solicitat majorarea cuantumului despăgubirii ce i se cuvine pentru imobilul expropriat, acţiunea astfel formulată priveşte un drept patrimonial şi este evaluabilă în bani.

În legătură cu cererile evaluabile în bani, dispoziţiile art.2821 alin. (1) C.proc.civ. prevăd că „nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe calea principală privind pensii de întreţinere, în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă cât şi în materie comercială, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare în materie comercială, a celor referitoare ia înregistrările în registrele de stare civila şi luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de lege".

Acest text legal este unul de aplicabilitate generală, fiind incident chiar şi în materii speciale, cum este cea a exproprierii, întrucât legea specială care reglementează procedura în cauzele de expropriere nu prevede nicio condiţionare în aplicarea sa.

Astfel, dispoziţiile art.21-27 din Legea nr.33/1994, care stabilesc cadrul legal de soluţionare a contestaţiei formulată de persoana expropriată, nu conţin nicio dispoziţie derogatorie de la dreptul comun sub aspectul căilor de atac în care se judecă astfel de litigii.

Mai mult, din cuprinsul dispoziţiilor art.23 alin.(2), teza finală, din aceeaşi lege, care trimit la dreptul

comun, se deduce că hotărârea judecătorească pronunţată în astfel de cauze este supusă căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, fiind vorba despre un text legal de generală aplicabilitate hotărârilor judecătoreşti date în primă instanţă în ”litigii al căror obiect are o valoare depănă la 100.000 lei inclusiv" şi cum valoarea pretenţiei contestate, ori a celei acordate în această procedură, în speţă, este cu mult inferioară pragului legal de 100.000 lei, Înalta Curte apreciază că în mod greşit Curtea de Apel Iaşi a soluţionat prezenta cauză în apel şi nu în recurs, cum se impunea faţă de argumentele expuse anterior.

Reţinând că prin aceasta s-a adus o încălcare dispoziţiilor legale cuprinse în art.54 alin.(2) din Legea nr. 304/2004, republicată, care reglementează compunerea completelor de judecată în apel şi în recurs, Înalta Curte apreciază că în cauză devin incidente prevederile art.304 pct.1 coroborate cu cele ale art.312 alin. (3) C.proc.civ.

De asemenea, reţinerea acestui motiv de casare, face inutilă cercetarea motivelor de nelegalitate invocate de recurent, care vor fi analizate de instanţa de recurs, cu ocazia rejudecării.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte a admis motivul de recurs de ordine publică invocat de reprezentanta Ministerului Public, a casat decizia atacată şi a trimis cauza Curţii de Apel Iaşi pentru soluţionare, ca instanţă de recurs, a căii de atac.